„Pentru mine este aur, doamnă!” Astfel o descrie nonagenara Elena Zoltan pe Alexandra Slonaru, omul spre care s-a îndreptat atenţia tuturor de când s-a deschis subiectul îngrijirii la domiciliu. Cei trei angajaţi ai acestei structuri a Direcţiei de Asistenţă Socială Câmpulung, Cristina Ştefănescu, coordonatorul serviciului, Alexandra Slonaru, îngrijitor la domiciliu, şi kinetoterapeutul Octavian Gabriel Barbu, ne-au însoţit într-o vizită la cea mai vârstnică dintre cei 15 beneficiari, care a plecat pe 92 de ani. Copiii familiei Zoltan trăiesc în străinătate, poate şi de aceea, pentru femeia cu puterile slăbite de bătrâneţe şi boală, cei trei tineri de la D.A.S. Câmpulung i-au devenit al doilea rând de copii. Aşa îi şi numeşte, „copiii mei”, aceştia fiind pentru ea mult mai mult decât nişte salariaţi ai statului, care îndeplinesc formalităţile job-ului. Bătrâna a intrat în programul Primăriei de îngrijire la domiciliu în această primăvară, după sărbătoarea Paştelui, prezenţa celor trei, în special, a Alexandrei, devenind cea mai plăcută şi aşteptată rutină a sa. Numele Elenei Zoltan apare într-o lucrare a lui Grigore Constantinescu, intitulată „Municipiul Câmpulung Muscel”, în care sunt enumerate lucrătoarele Cooperativei „Marama Musceleană”, care prin munca lor au contribuit la succesul costumelor populare confecţionate în oraşul nostru.
- Medicul de familie Doina Băcioiu a transmis cazul Direcţiei de Asistenţă Socială
Doamna Elena Zoltan locuieşte la etajul al treilea al unui bloc de la Rotunda şi este pe picioarele ei. Ajutorul oferit de Alexandra nu se rezumă la treburile casnice, ci o scoate la plimbare, la aer, ca să-şi dezmorţească oasele şubrezite de anii mulţi şi de afecţiunile specifice vârstei înaintate.
Nonagenara ne-a povestit ce înseamnă pentru ea Alexandra şi colegii ei. „La ce nu mă ajută! Îmi face mâncare, îmi spală pe jos, dă cu aspiratorul, se duce după cumpărături, câte nu-mi face! Sunt operată de două ori, am şuruburi metalice pe coloană. Nu mă mai ajută nici picioarele, mi se înmoaie genunchii. Sunt la pământ de tot. Aş vrea să „plec”, dar dacă Dumnezeu nu mă ia, ce să fac? Când s-or termina zilele, mă ia atunci. Mi-e greu, doamnă, e greu! Ai copii, dar sunt plecaţi prin lume. Pentru mine, ei sunt „aur”, că nu ştiu cum mă mai descurcam. Nici nu mai văd, am probleme şi cu ochii. Am fost la trei doctori şi mi-au zis că, chiar dacă mă operez, n-am reuşită să mai văd. Dacă n-ar fi să mă ducă, săracii, de mână…”, sunt necazurile împărtăşite de bătrânica despre care s-a aflat datorită medicului de familie Doina Lucreţia Băcioiu.
Alexandra Slonaru ne spunea că Elena Zoltan este a doua beneficiară a Serviciului de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice, despre care relatam într-un articol precedent că funcţionează pe o finanţare a Ministerului Muncii. Deocamdată, nu primesc ajutor decât 15 seniori, faţă de 82, câţi s-au aflat în programul GAL cu fonduri europene. De la anul, când se reintră pe finanţare europeană, Primăria Câmpulung şi-a propus un deziderat îndrăzneţ: 202 bătrâni sprijiniţi în acest fel.
„Am ajuns la dânsa prin doamna doctor de familie. Venim în sprijinul dânsei cu ce are nevoie, ce dorinţe are: curăţenie, cumpărături, mâncare, reţete, doctori. Este doamna cu care am mers la analize şi mergem în fiecare lună, pentru că are probleme cu coagularea sângelui şi îşi face analiza INR.”, ne spunea Alexandra.
Înainte de a intra în atenţia Serviciului de îngrijire la domiciliu, o mai ajutau vecinii. Dar pe Alexandra o are în casă câteva ore în ziua în care ştie că trebuie să vină. Elena Zoltan este vârstnica despre care Alexandra povestea la conferinţa de presă de la Primărie că a prins teamă de a-şi pregăti mâncarea, aşa că ei îi şi găteşte. „I-am făcut şi sarmale. Am făcut sarmale bune, doamna Elena?” „Am făcut amândouă sarmale de post.”, a continuat doamna Elena, căreia prezenţa Alexandrei îi ridică moralul şi îi alină singurătatea.
- Pentru kinetoterapeutul Octavian Barbu, nonagenara este cel mai grav caz dintre cele 15 de care se ocupă
Octavian Gabriel Barbu, colegul Alexandrei, este kinetoterapeutul care o ajută pe nonagenară la exerciţiile menite să-i menţină mobilitatea. „Vin în sprijinul doamnei Zoltan cu kinetoterapie, care constă în masaj ale anumitor părţi ale corpului, în special zona cervicală şi a spatelui. Pe lângă asta, exerciţii pentru afecţiunile pe care le are şi care diferă de la pacient la pacient. E puţin de câteva ori pe săptămână, pentru că ei au nevoie cam zilnic de mişcarea respectivă. Eu încerc să le şi explic ce să facă atunci când nu sunt alături de ei, ca să aibă la îndemână orice exerciţiu pentru anumite dureri, pentru mobilitate şi pentru mişcarea în sine, pentru echilibru, coordonare şi starea de bine.”, ne-a explicat kinetoterapeutul Octavian Barbu.
Din punct de vedere al mişcărilor necesare, pe fondul vârstei şi al stării fizice, Elena Zoltan reprezintă cel mai grav caz de care se ocupă el. Se deplasează mai mult în casă, pentru că, aşa cum spunea acesta, are teama de a cădea. „Mă dezechilibrez, nu mă mai pot controla, am fost şi la Neurologie…”, a intervenit bătrâna.
- Elena Zoltan, despre Alexandra, Octavian şi Cristina: „Aceştia sunt copiii mei!”
Cristina Ştefănescu, cel de-al treilea membru al echipei, este coordonatorul Serviciului de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice. Împreună cu colega acesteia, Steluţa Savin, întocmeşte anchetele sociale. „După ce beneficiarul solicită sprijinul nostru sau, cum a fost în acest caz, prin doamna doctor Băcioiu, am venit la dânsa, am discutat, am văzut ce probleme şi ce nevoi are. Am încheiat ancheta socială şi am mers către medicul de familie ca să ne dea o recomandare, pentru că doar prin recomandarea medicului de familie Octavian poate să-şi facă treaba mai departe. Nu are cum altfel.”, a explicat Cristina Ştefănescu rolul său şi al Steluţei Savin, implicate în efectuarea formalităţilor.
Cei 15 beneficiari din prezent nu sunt din „lotul” celor 82 din programul GAL, în cazul cărora a existat condiţia ca ei să provină din cele trei zone considerate marginalizate: Grui, Pescăreasa, Cazărmilor. Cei 15, în schimb, au fost aleşi de peste tot din oraş, pe baza recomandărilor medicului de familie sau chiar „din vorbă în vorbă”. Unii dintre bătrânii selectaţi au mai cunoscut pe alţii şi aşa s-a ajuns la conturarea acestui grup. În selecţia viitorilor 202 câmpulungeni din rândul vârstnicilor este esenţială colaborarea medicilor de familie cu autorităţile locale, pentru a nu fi omişi oameni în etate cu probleme serioase, de care rudele nu se pot ocupa. Şi până acum a contat sprijinul medicilor de familie care au acceptat să colaboreze, pentru că ei cunosc cel mai bine situaţia familială a bătrânilor, dar implicarea lor în noul program aplicabil din primăvara viitoare va fi esenţială.
„M-a ajutat mult doamna doctor. De multe ori, mi-a dat şi bani de reţetă, pentru că am pensie foarte mică. Luna trecută, am luat medicamente de 8 milioane (n.r. lei vechi).”, spunea Elena Zoltan despre doctoriţa sa, Doina Lucreţia Iuliana Băcioiu, la adresa căreia au cuvinte de apreciere şi cei de la Asistenţa Socială.
„Am fost doisprezece ani la băi, la „Olga Bancic”, la spălătorie, cinci ani i-am avut la „Marama” şi doi ani la cantina Liceului „Dinicu Golescu”, au fost locurile de muncă ale Elenei Zoltan. Cât a fost angajata Cooperativei „Marama Musceleană”, aceasta a lucrat, ca ţesătoare, la domiciliu, pe bază de normă. „Aveam salariul foarte mic şi sunt scoasă la pensie din ’86. Dacă m-am îmbolnăvit… operaţii după operaţii… n-am mai avut voie să lucrez. N-am avut nici anii de vechime. Am fost scoasă la pensie pe caz de boală. Medicamentele mă „omoară” rău.”, a justificat Elena Zoltan venitul de 1.200 de lei, care nu i-ar permite să plătească pe cineva care să-i facă menajul.
„Când ajungi la bătrâneţe este foarte greu. Aceştia sunt copiii mei!”, ne-a spus la plecare Elena Zoltan, căreia amarul îi este îndulcit de venirea acestor tineri în casa ei. Şi câţi mai sunt ca ea, care trec prin aceleaşi greutăţi!
Magda BĂNCESCU