3.Despre Sfânta Treime
Hristos în noi
Dragă frate, bogăţiile slavei Dumnezeului nostru din cer ţi-au fost arătate în faptul că El vrea ca tu să-L ai pe Hristos, Fiul Lui, trăind în tine. O, dacă am ajunge odată, nu să cerem puţină binecuvântare, un început de binecuvântare, ci să avem întreaga noastră inimă deschisă pentru ca puterea Domnului Isus Hristos să locuiască în ea, s-o controleze şi s-o sfinţească. Hristos este puterea lui Dumnezeu, şi noi avem nevoie de Hristos în întregime, de Hristos în fiecare zi, descoperit din nou prin Duhul Sfânt; şi atunci puterea lui Dumnezeu va lucra în noi. Trebuie să ne alipim de Hristos, să ne unim cu El, pentru ca să avem o mai mare descoperire a realităţii locuirii Sale în mijlocul alor Săi. Atunci va veni binecuvântarea aceea: „Cine crede în Mine, din inima iui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura ”(Ioan 7.38). Suntem pregătiţi pentru a primi această putere? Poţi tu să spui, dacă te-ai duce înaintea Domnului: „Doamne, este ceva în mine care nu-i în concordanţă cu voia Ta, care n-a fost rânduit de Tine şi care nu-i în totul predat Ţie?” Dacă am fi dispuşi să aşteptăm, şi să aşteptăm cu răbdare, am rămâne uimiţi constatând cât de superficiali am fost altădată, pe când ne socoteam nişte oameni predaţi Domnului.
Întreaga noastră legătură cu Domnul Isus trebuie să fie un lucru nou, bazat pe dragostea Lui nemărginită care, în mod real, vrea să aibă părtăşie cu mine, în orice loc şi în orice clipă, şi să mă păzească de Cel Rău. Nu poţi privi slava Lui cu faţa descoperită (2 Corinteni 3-18) decât dacă Duhul însuşi îţi deschide ochii şi îţi face parte de minunăţiile ei. Duhul Sfânt poate să-ţi descopere, trăsătură după trăsătură şi punct cu punct, chipul şi firea lui Hristos, şi are libertatea să te mustre şi să-ţi aducă la cunoştinţă lucrurile care nu se potrivesc cu gândul lui Hristos în ceea ce faci sau, dimpotrivă, nu faci: în gânduri şi în motivaţii, în ton şi în mişcări. Îl iubiţi pe Hristos? Vreţi să fiţi ca El şi în El? Atunci moartea să vă fie cel mai de dorit lucru de pe pământ: moartea faţă de voi înşivă şi părtăşia cu Hristos. Vino şi aruncă la picioarele Lui această viaţă egoistă şi firea ta cea veche! Apoi încrede-te în El! Nu te chinui să înţelegi totul, ci vino cu credinţa vie că Hristos vrea să intre în inima ta cu puterea morţii şi a vieţii Sale, şi atunci Duhul Sfânt ţi-L va aduce în inimă pe Hristos în întregime; pe Hristos cel răstignit, dar şi pe Hristos cel înviat şi proslăvit.
Hristos, viaţa noastră
1.Hristos este exemplu pentru noi.
2.Hristos este jertfa noastră de ispăşire.
3.Hristos este izbăvitorul nostru de păcat.
4.Hristos în noi este tăria şi viaţa noastră.
Viaţa lui Hristos pe pământ este deplina reprezentare a ceea ce vrea Dumnezeu de la mine, a ceea ce-mi cere El să fac. Găsim în viaţa Lui predare deplină. El n-a venit pe pământ cu alt scop decât să facă voia lui Dumnezeu. Eu nu pot face nimic de la mine însumi; deci viaţa lui Hristos trebuie să fie viaţa mea.
Zadarnic ar fi venit să ne fie numai exemplu, căci noi nu puteam să-L urmăm, fiind vânduţi robi păcatului; dar am fost apropiaţi prin sângele lui Hristos, şi acum avem îndrăzneală să ne apropiem tot mai mult de El pe acelaşi temei.
Te gândeşti că predarea ta nu-i deplină pentru că nu eşti vrednic, dar vrednicia nu ţine de adâncimea sau înălţimea predării tale. Vrednicia ta este inclusă în Hristos Isus. Să nu uităm că „altarul sfinţeşte darul”.
Îndrăznesc eu, cu adevărat, să-L las pe Dumnezeu să fie pentru mine tot ce a făgăduit El sa fie? De îndată ce ai luat hotărârea să te porţi cu credincioşie faţă de Domnul Isus Hristos, ai devenit un martor împotriva ta însuţi. În a fi mereu însetat stă secretul lui a nu mai înseta niciodată. Eşti tu atât de identificat cu viaţa Domnului Isus, încât să nu fii decât un simplu copil al lui Dumnezeu, care îi aduce la cunoştinţă toate problemele şi recunoaşte că toate lucrurile vin din mâna Sa? Trăieşte Fiul cel Veşnic în tine aşa cum trăieşte El în casa Tatălui Său? Viaţa reprezentativă a Domnului Isus trebuie să devină propria ta viaţă; simplu; cum a lucrat şi a trăit El printre oameni, aşa trebuie să trăiască şi în tine. Se roagă Fiul lui Dumnezeu în mine, sau eu îi fac greutăţi? Îşi îndeplineşte El în mine slujba, aşa cum Şi-a făcut-o când a fost în trup pe pământ? Trece Fiul lui Dumnezeu în mine prin suferinţe ca Să-Şi împlinească planurile Sale?
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424