Violenţa domestică este deja un mod de viaţă în România zilelor noastre doborâtă de crize şi de crizaţi. Aproape zilnic, televiziunile şi publicaţiile locale şi naţionale nu mai contenesc cu ştiri „mirosind” a sânge şi violenţă, condimentate din plin cu alcool, care-i ţin în priză pe românii care se hrănesc cu „pâine şi circ”. Zona Câmpulung Muscel se înscrie fără probleme în topul localităţilor în care violenţa domestică este la ea acasă, aflându-se într-o strânsă legătură cu discriminarea femeii, în condiţiile în care foarte mulţi cetăţeni sunt de părere că bărbatul e capul familiei, în timp ce consoarta trebuie să rămână la cratiţă şi să crească pruncii. Dacă femeia emite pretenţii, intervin corecţiile bărbatului, verbale sau fizice, ajungându-se uneori la adevărate tragedii. Nu s-a întâmplat, din fericire, aşa în cazul unei tinere de 29 de ani, din Câmpulung, care a fost snopită în bătaie de fostul concubin.
Lovită şi ameninţată într-un local din Câmpulung
Sătulă de o relaţie plină de violenţe, Adriana E. a decis să-i spună „pa” concubinului ei, Radu G., tot de 29 de ani şi tot din Câmpulung. Numai că bărbatul nu s-a împăcat cu ideea despărţirii şi a încercat pe toate căile să-şi recucerească fosta parteneră. Cum acest lucru nu a mers cu vorbă bună, individul a recurs la violenţă. O idee proastă, care l-a trimis acum în judecată. „În ziua de 8 octombrie a.c., poliţiştii din cadrul Poliţiei Municipiului Câmpulung au finalizat cercetările într-un dosar penal întocmit sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi ameninţare. Din cercetări, poliţiştii au stabilit că, în ziua de 20 mai 2019, un bărbat de 29 de ani, din Câmpulung, ar fi ameninţat-o şi lovit-o pe fosta concubină, de 29 de ani, în timp ce se aflau în incinta unui local din municipiul Câmpulung. Dosarul cauzei a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, cu propunerea de trimitere în judecată.”, se arată într-un comunicat al IPJ Argeş.
Statisticile arată că 90% dintre victimele cazurilor de violenţă domestică sunt femei. Aceste cifre reflectă problemele care există în toată lumea la acest capitol, de discriminare în bază de gen. De regulă, victimele nici nu se adresează autorităţilor pentru a cere ajutor. Puţine dintre victimele violenţei domestice din Argeş cunosc faptul că la Câmpulung există un centru special, unde se pot refugia în caz de nevoie, pentru a sta departe, cel puţin o perioadă, de persoanele care le-au provocat suferinţă. Este vorba despre Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Victimelor Violenţei Familiale, care funcţionează din anul 2008.
Ordin de protecţie împotriva agresorilor
Victimele violenţei familiale pot beneficia, la cerere, şi de un ordin de protecţie în baza căruia sunt ţinute la distanţă persoanele care le-au agresat. „Acest ordin este, practic, o hotărâre judecătorească dată în regim de urgenţă, în Camera de Consiliu, cu citarea părţilor, prin care persoanele care sunt victime ale violenţei în familie pot beneficia de protecţie, în scopul garantării integrităţii şi libertăţii personale, atât fizice, cât şi psihice, faţă de agresor. În acest caz, cercul în care victima şi agresorul se încadrează este unul prestabilit, calificat de legiuitor sub noţiunea de „membru de familie”, fără însă a stabili limitativ aplicabilitatea ordinului de protecţie la cadrul familial, aşa cum a fost stabilit de legea civilă în genere, ci la un cadru extins ce are în vedere persoane care convieţuiesc. Ordinul se emite pentru o durată de maxim 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru aceeaşi perioadă, şi prevede, printre altele, ca agresorul să stea la o distanţă cuprinsă între 50 şi 200 de metri de locurile frecventate de victima sa (locuinţă, şcoală, locul de muncă etc.), mergându-se până la evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, ori la suportarea de către agresor a chiriei şi a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască, din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială. De asemenea, instanţa poate obliga agresorul să urmeze consiliere psihologică şi psihoterapie sau poate să-i recomande luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”, precizează Nicoleta Solomon, psiholog în cadrul Complexului pentru Servicii Comunitare. Cea mai mare provocare rămâne schimbarea atitudinii că violenţa în familie este o problemă privată. Autorităţile trebuie să recunoască legătura între statutul femeii şi violenţa în bază de gen şi să construiască strategii care ar proteja cu adevărat victimele. Mesajul trebuia să fie clar: violenţa în familie este o crimă şi nu poate fi tolerată. Aşa va începe schimbarea de mentalitate despre discriminarea femeii şi locul ei în societate. Ama IVAN