Magda BĂNCESCU
„Nu moare Ţâroiu”, este titlul „comandat” redacţiei noastre de primar, care ne-a anunţat, cu entuziasm, rezultatul testului făcut joia trecută. „Nu e bolnav Ţâroiu”, este următoarea sugestie lansată de testatul numărul 1 al Câmpulungului, pentru atragerea cititorilor ştirii despre sănătatea de fier a bunicului din fruntea municipiului, care îşi ocupă anii pensionării cu job-ul de primar. Asta ca să completeze pensia de director cu un flecuşteţ de 15.000 de lei, venitul declarat a fi câştigat la Primărie. Sunt inutile noutăţile comunicate grabnic de Liviu Ţâroiu, ca să nu apucăm să scriem că umblă liber pe stradă contaminatul, deoarece am anticipat că n-are curaj COVID-ul să se apropie de primar, căci, a doua zi, n-ar mai fi bun de nimic. Virusul, nu primarul. Scenariul cu sucombatul executantului şef, din cauze de contagiune cu molima momentului, nu ne aparţine, de vreme ce noi suntem cei dintâi lăudători ai cetei de ursitoare de treabă care-l apără pe Ţâroiu. Probabil, rivalii politici să fi glumit pe seama „dării în primire” a infectatului care n-a fost să fie, dar şi ei sunt conştienţi că Ţâroiu este „greu de ucis” de pişicherul invizibil care strâmbă din nas, când vine vorba de cine se lipeşte. Simţim din nou nevoia s-o spunem că s-a aflat omul în compania a cel puţin patru bolnavi confirmaţi oficial, dintre care cu unul, Violeta Iarca, s-a văzut zilnic. Dar COVID-ul n-a avut curaj să se dea la el.
Săptămâna trecută, capul de afiş al ştirilor despre coronavirus l-a asigurat directoarea economică Iarca, beneficiară a întregii atenţii a mass-media argeşene, care a căinat-o pentru sacrificiul conducerii Economicului, unde nu s-au virusat doar cifrele, ci şi şefa. Pacienta Iarca este internată la Câmpulung, încrezătoare în „profesionalismul până la capăt”, sloganul de pandemie, trâmbiţat de directorul ales de Ţâroiu, înainte să-şi umfle muşchii COVID la subalterni. Citeam într-un jurnal judeţean un interviu acordat de pe patul suferinţei de şefa Economicului, în care aceasta lăsa impresia că nu-i trebuie nimic. Nici mai multă izolare, fiind singură într-un salon la Secţia Chirurgie. Nici tratament mai nu ştiu cum, întrucât, propriilor mărturisiri, starea de sănătate era bună. Nici mai multă mâncare, nefiind gurmandă, tocmai de aceea, şi să fi avut voie să primească pachete de acasă, ar fi refuzat. Sigur, nu se compară preparatele servite la spital cu meniul livrat ştăbimii din Primărie de un restaurant local, al cărui meniu noi l-am găsit uitat pe pianul din sala de festivităţi. Te pomeneşti că or fi având şi pianist la masă erudiţii ăştia, care ne-au intoxicat, pe banii noştri, cu „chiloţi” afoni pe la Zilele Câmpulungului!
Odată cu spitalizarea doamnei Iarca s-a încheiat şi scurta izolare a primarului, care ne spunea că stă retras până îşi face testul. La privat, dacă Alexe n-a fost în stare, în trei săptămâni, să înceapă acţiunea de testare la Câmpulung. Testul, negativ, pacientul, pozitiv. După ce a mai trecut prin experienţe de contact cu bolnavi confirmaţi ca infectaţi, nu credem că graba lui Ţâroiu de a se testa are neapărat legătură cu frica de a fi luat beleaua de la Iarca. Nu. Pur şi simplu, primarul a vrut să fie apt să participe la evenimentele sfârşitului de săptămână. Cel tragic, al despărţirii de stareţul Mănăstirii „Negru Vodă”, unde, cu tot respectul cuvenit pierderii şi ceremoniei, participarea de ordinul sutelor de persoane nu se poate să-l fi lăsat indiferent pe candidatul Ţâroiu. De asta a şi ţinut să anunţe presa că e sănătos tun, ca lumea să nu fugă de el. Al doilea: inaugurarea laboratorului de testare, contramandată de vineri pentru luni, unde ar fi fost culmea ca panglica inaugurală să fie tăiată de un potenţial infectat.
Sfârşitul de săptămână este marcat de isprăvile lui Alexe, indicat de prefect drept responsabil pentru noi „deficienţe de management”. Prima: întârzierea cu mai bine de o săptămână de la finalizarea amenajării spaţiului a punerii în funcţiune a laboratorului. A doua: menţinerea spitalului într-o stare de blocaj pentru bolnavii musceleni, puşi pe drumuri la Piteşti. În ambele cazuri, vina, potrivit prefectului Soare, nu este a DSP-ului, cum a căutat să ne aburească Alexe, că DSP-ul poate să avizeze ori să nu avizeze. Într-adevăr, dacă nu eşti cu hârtiile în regulă, poate să nu avizeze, lucru care i s-a întâmplat şi Câmpulungului. În ţara funcţionarismului excesiv, Alexe trimite, în cazul laboratorului, o hârtie nesusţinută de dosarul necesar autorizării. Adică ministerul îţi bagă în traistă aparatul PCR, combinatul de ciment şi câmpulungenii ţi-l plătesc, nişte binevoitori privaţi îţi amenajează, pe banii lor, laboratorul şi tu, ditamai directorul, pus prin concurs, eliminând concurenţa, „profesionistul până la capăt”, nu eşti în stare să obţii un aviz?!
În al doilea caz – revenirea la normalitate a activităţii spitalului -, acelaşi Alexe n-a cerut DSP-ului aprobarea circuitelor necesare, pentru ca pacienţii şi cadrele medicale să fie în siguranţă. Adică să nu se întâlnească pe traseu bolnavii infectaţi cu bolnavii „sănătoşi”. Anticipând un răspuns negativ al Direcţiei de Sănătate Publică, din cauză că spitalul n-are circuitele realizate cum trebuie, Alexe, pesemne, nu s-a mai obosit să-l ceară.