Din primăvară, salariile medicilor au crescut considerabil, dar condiţiile din spitale şi policlinici au rămas la fel de „învechite”! Oare, o să dispară şi şpaga?, se întreabă majoritatea pacienţilor. Aşa că medicii şi asistentele din sistemul public de sănătate s-au trezit cu măriri considerabile, în multe cazuri, salariile crescând cu mult peste dublul celui avut la începutul anului. Majorările s-au făcut în mod uniform, fără să se ţină cont de faptul că trebuie încurajată competenţa şi performanţa, adică un medic care are cinci pacienţi pe săptămână este la fel de bine plătit sau mai bine decât cel care are 50 de pacienţi. Ei, şi de aici s-au încins spiritele între membrii unui grup de câmpulungeni, care beau bere la una din terasele amplasate în Piaţa Primăriei, de Zilele Municipiului. Discuţia era pe un ton mai ridicat, ori din cauză că muzica era prea tare şi nu se auzeau bine între ei, ori erau de ore bune acolo, iar alcoolul a constituit un bun stimulent pentru circumvoluţiunile îmbătrânite. Şi dă-i, şi luptă, un tip, fost profesor, se chinuia să convingă auditoriul de nedreptatea făcută medicilor, adică unul din Policlinică, care prescrie un Paracetamol, un Nurofen să primească acelaşi salariu ca unul din spital, care operează, pune un diagnostic.
Alt consumator de bere, la fel de vehement, lua apărarea cadrelor mai „inferioare”, infirmierelor, care, de multe ori, făceau treaba asistentelor, care erau ocupate să vândă corcoaţe prin spital. Cică aşa păţea o nepoată de-a lui, care, sătulă să fie „înjosită”, a „împins” o atenţie unde a trebuit şi a căpătat un post similar, dar la o secţie cu mai multe sporuri, că ajungea să încaseze cât un doctor abia ieşit din şcoală. Mai timid, a intervenit un bătrânel, care, susţine el, a fost certat de chirurg atunci când a vrut să-i lase o „atenţie” în buzunar, ameninţându-l că nu-l mai primeşte dacă mai face vreo încercare de acest fel. Aşa că, odată cu întinerirea personalului în spital, zicea pensionarul, mai există cale de „vindecare” a sistemului sanitar, obturat de „dinozauri” cu apucături comuniste, chiar dacă au trecut atâţia zeci de ani de la Revoluţie.
Musceleanul de pe bulevard