Bairam cu lăutari şi pipiţe

Un fante dintr-o comună musceleană, plecat de ceva vreme pe la înalte studii, în capitala ţării, s-a gândit că ar fi momentul să se întoarcă în comuna natală şi să tragă un chef de pomină, astfel încât să i se ducă buhul. Cum se apropia ziua sa de naştere, s-a hotărât băieţaşul să facă un bairam cum văzuse doar prin filme, cu lăutari, pipiţe apetisante şi invitaţi de seamă. Căutând în stânga şi în dreapta, a găsit lăutarii dispuşi să-l distreze, tocmindu-i pe aceştia să-i cânte de dimineaţă până noaptea târziu. A întins cort mare în curtea casei sale şi a pornit să invite toată floarea cea vestită a comunei, pentru ca toată lumea să fie mulţumită. Şi ca tacâmul să conţină toate ingredientele unei distracţii pe cinste, în satul natal al fantelui, au coborât dintr-un autobuz prăfuit şi trei dame de capitală, care aveau drept scop animarea atmosferei. Lăutarii s-au apucat de cântat, de răsuna tot satul, iar invitaţii dansau de săreau cămăşile de pe ei, în timp ce băutura curgea în valuri şi friptanele sfârâiau pe grătarele încinse, gâdilând nările trecătorilor, cărora li se făcuseră ochii cât cepele, de ce se putea întâmpla în curtea băiatului. Şi dacă tot era trăit tânărul prin capitală, unde a mai văzut şi el cum mari granguri aruncă cu bani pe lăutarii care le satisfac dorinţele auditive, din economiile sale şi ale părinţilor săi le-a umplut acestora buzunarele. După un chef de pomină, în care toată lumea a dansat şi a jucat de s-a tocit şi iarba din curte, junele a ieşit la plimbare prin sat, ca să fie admirat şi lăudat. Apoi apoi şi-a luat tălpăşiţa către capitală, promiţând prietenilor că la următorul bairam o să vină şi cu un manelist celebru, ca să moară toată suflarea din comună de invidie. Musceleanul de pe bulevard