Cheltuielile exorbitante ale Casei de Cultură „Tudor Mușatescu”, prin comparație cu lipsurile edilitare pentru a căror remediere nu se găsesc bani în buget, au generat o măsură nepopulară pentru spectatorii Festivalului-concurs „Sus la munte, la Muscel”. În 2026, evenimentul nu se va mai ține, fiind și contextul general de așa natură încât este cazul să mai strângă cureaua și instituțiile publice, nu numai cetățenii pedepsiți de la centru cu impozite dublate. Și nu e drept ca „buzunărirea” câmpulungeanului să susțină pe mai departe huzurul pe bani publici al lui Liviu Iana, care a „spart” pe o singură manifestare mai mulți bani decât se cheltuiesc pentru organizarea Zilelor Câmpulungului. Și pentru ce? Pentru fala unui om care suferă de cultul personalității, pentru a cărui promovare pe postul național de televiziune – și nu numai – consumă taxele și impozitele noastre. Dar acest subiect îl vom dezvolta într-un articol viitor, când vă vom prezenta proporțiile „festinului” din bani publici, care satură pofta de imagine a unui director avid de publicitate personală. Publicitate asigurată de posturi tv centrale, care nu prestează pe corcodușe. Doar atât dezvăluim: de când este director Liviu Iana, cheltuiala cu evenimentele a depășit 2,1 milioane de lei, în condițiile în care instituții similare din alte localități au consumat pe sfert.
- Festivalul nu va mai fi organizat de Casa de Cultură, ci de Primărie, pentru urmărirea cheltuielilor
Deranjul echipei televiziunii naționale, pe care Liviu Iana a adus-o pentru ridicarea lui în slăvi, nu a Câmpulungului, a amplificat atât de mult costurile Festivalului-concurs „Sus la munte, la Muscel” încât a ajuns să depășească cheltuielile sărbătorii municipiului. Dintr-o serbărică pitită în programul Zilelor Municipiului, care se mulțumea cu „firimiturile” aruncate din teșchereaua publică, evenimentul lăsat pe mâna lui Iana a devenit cel mai mare consumator de fonduri publice din toată agenda culturală a Câmpulungului.
Iar profitul tradus în vizitatori care să fi năpădit municipiul, atrași de reclama făcută festivalului la TVR, nu s-a arătat, întrucât publicul este format, preponderent, din musceleni din comunele învecinate. În loc să crească, priza la public a scăzut, reducându-se până și numărul spectatorilor din oraș în favoarea celor de la țară.
Cum cineva trebuie să tempereze elanul acestui director care n-are frână la consum din bugetul public, primărița Elena Lasconi a dispus o măsură neplăcută pentru cei care îndrăgesc manifestarea artistică: suspendarea ei în 2026. Iar la anul, dacă va fi reluată, în funcție de resursele financiare, va fi organizată de Primărie, după modelul Zilelor Câmpulungului.
Iată declarația primăriței Elena Lasconi la ședința Consiliului Local din 18 mai 2026, când a fost aprobat bugetul anului 2026: „Casa de Cultură cheltuiește de aproape trei ori mai mult decât Casa de Cultură din Curtea de Argeș, de exemplu. Mi se pare că se cheltuiesc banii necorespunzător, sunt foarte mulți bani acolo și „Sus la munte, la Muscel” a fost ideea mea, ca să-l creștem la acel nivel, cu TVR, cu cine să facă parte din juriu, cu prezentatorul ș.a.m.d. Eu cred că suntem într-un an în care avem austeritate. Trebuie continuat acest festival și cred că l-ar putea face și Primăria. Acest festival făcut de Casa de Cultură a costat mai mult decât Zilele Câmpulungului, care se desfășoară în două zile și cu care umplem Piața Primăriei cu 10.000 de oameni. Cred că l-am putea face chiar noi. Dar vreau să încheiem PNRR-urile, ca să putem să răsuflăm ușurați și, după aceea, vedem dacă avem bani ca să-l facem. Dar îl face Primăria, nu Casa de Cultură.”
Cu banii economisiți astfel ar putea fi întreprinse lucrări din categoria celor cerute de cetățeni. Trotuare, de exemplu, căci sunt praf în prea multe zone ale municipiului. Este posibil ca festivalul să aibă loc și în 2026, dacă încasările provenite de la cetățeni și firme, ca urmare a majorării obligațiilor la bugetul local, permit organizarea lui. Dar fără pompa menită să sature dorința de glorificare a lui Iana, învățat să pozeze, pe banii noștri, într-un soi de staroste al culturii câmpulungene.