Echipa de dansuri naționale a Școlii Normale „Carol I”, 1937. Arhiva școlii.
După mutarea de la București la Câmpulung, în toamna anului 1896 Școala Normală „Carol I” și-a redobândit treptat ritmul firesc al vieții școlare, integrându-se în atmosfera tihnită și demnă a vechiului oraș muscelean. Una dintre cele mai importante și mai așteptate zile din calendarul școlii era sărbătoarea Sfântului Andrei, patronul spiritual al instituției, prilej de comuniune, reculegere și afirmare a spiritului pedagogic care caracteriza Școala Normală.
Serbările de Sfântul Andrei (30 noiembrie) aveau un caracter sobru, dar încărcat de emoție. În ajun, elevii și profesorii împodobeau sala de festivități (amfiteatrul) cu ramuri de brad, drapele tricolore și portrete ale regelui Carol I, ale lui Spiru Haret și ale marilor dascăli români. În ziua praznicului, se oficia o slujbă religioasă în capela școlii sau la biserica din apropiere, la care participa întreg corpul profesoral, alături de autoritățile locale și de foști absolvenți.
Cântările corului elevilor, pregătite de profesorul de muzică, dădeau o notă de solemnitate aparte momentului, iar discursurile directorului și ale invitaților subliniau legătura dintre patronul spiritual al școlii și misiunea de formare morală și națională a tinerilor învățători.
După 1900, serbarea Sfântului Andrei a căpătat și o dimensiune culturală. În după-amiaza acestei zile, elevii ofereau un program artistic alcătuit din recitări și scenete. De multe ori, erau prezentate momente din istoria națională – evocări ale lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau ale lui Carol I – menite să trezească mândria și conștiința de neam. Publicul era numeros: profesori, elevi, părinți, dar și localnici care priveau cu respect spre școala care devenise un reper al Câmpulungului.
Serbarea din 30 noiembrie 1906
Încă din 1868, an de an, pe 30 noiembrie s-a sărbătorit Ziua Școlii în instituția ctitorită de regele Carol I. Cum s-a desfășurat serbarea de Sf. Andrei în anul 1906 la Școala Normală din Câmpulung, putem afla citind un articol publicat în revista „Albina”.
Orchestra Școlii Normale „Carol I” în perioada interbelică. Colecția personală.
Serbarea aniversară a Școlii Normale, prilejuită de împlinirea a 39 de ani de la înființare și de sărbătoarea Sfântului Andrei, s-a deschis cu un moment religios și omagial, în care conducerea școlii a transmis telegrame de devotament Regelui și ministrului de resort. În amfiteatrul plin, directorul Ilarian Velculescu a subliniat importanța zilei și fidelitatea instituției față de Dinastie. Momentele artistice – piese muzicale și recitări – au fost primite cu entuziasm. Finalul, cu dansuri populare, a creat o atmosferă festivă, iar publicul a plecat profund mulțumit de caracterul elevat al evenimentului.
A 39-a aniversare a înființării sale, și-a serbat-o Școala Normală «Carol I» din Câmpulung în ziua de 30 Noiemvrie, ziua patronului ei, Sf. Andrei. După serviciul divin în catedrala orașului, elevul de clasa a VI-a, Dobre V. Duțu, a ținut o cuvântare despre Sf. Andrei, iar dl director Ilarian Velculescu și întreg corpul profesoral, întrunindu-se în cancelaria școalei, au adresat o telegramă M. S. Regelui, fondatorul școalei, și alta dlui Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice.[…]
Serbarea publică s-a început la ora 3 p. m. în amfiteatrul plin de asistenți, prin câteva cuvinte rostite de dl Director, care arată însemnătatea zilei și aduce cu această ocazie încă o dată prinosul de recunoștință și devotament către Familia Regală și Dinastie.
După intonarea imnului național de către numerosul cor al școalei, condus de dl Iacob Sibianu, maestru de muzică, publicul e întreținut de dl Ion Grecu, profesor, cu o conferință intitulată «Din chestia țărănească». Domnia Sa a arătat că, în mijlocul lipsurilor și greutăților de tot felul ale clasei țărănești, singurul element care a lucrat din răsputeri în a o ridica la o treaptă oarecare de cultură a fost învățătorul, căruia i se datorește azi mai totul din ce avem realizat în direcția aceasta și căruia îi va rămâne încă pentru mult timp în viitor această grea, dar nobilă însărcinare.
Bogata programă a serbării, constând din bucăți muzicale, unele pentru voce, altele pentru vioară, și presărată cu câteva recitări de poezii, se desfășoară în aplauzele nesfârșite ale asistenților. Deosebită impresie a făcut elevul din clasa a III-a a Școalei Primare de Aplicație, Velculescu Mircea, când a recitat poezia «Țara românului», de dl Speranță, după care apoi corul colegilor lui, condus de elevul normalist de clasa a VI-a Ionescu Nicolae, a cântat pe trei voci un imn patriotic pentru «Draga țară mult iubită» a lor și a noastră, a tuturor.
Serbarea s-a terminat cu dansul «Banul Mărăcine», jucat de câțiva normaliști, și cu «brâulețul» jucat cu perfectă regularitate de doi elevi de clasa a V-a ; iar la ieșirea din sală, o surpriză interesantă se face publicului de elevii clasei a IV-a care, sub conducerea profesorului I. Popescu-Voitești, înalță un balon mare de hârtie, ce se pierde în depărtare și întuneric.
În fine, publicul se răspândește mulțumind dlui director și corpului profesoral pentru fericitul prilej ce i-a oferit de a petrece câteva ore în mod atât de plăcut și de inteligent.
Sărbătorirea Sfântului Andrei în perioada 1918-1947
În perioada interbelică, odată cu stabilirea unei tradiții bine conturate, sărbătoarea a devenit un eveniment al comunității câmpulungene. Pregătirile începeau cu câteva săptămâni înainte, iar elevii erau antrenați nu doar în repetițiile artistice, ci și în activități caritabile. Se strângeau fonduri pentru copiii săraci ai satelor din jur, se adunau cărți pentru bibliotecile rurale, iar în ziua sărbătorii, unii dintre elevii mai mari țineau mici conferințe despre educație, moralitate și datoria față de țară. Sărbătoarea patronului școlii devenise astfel o lecție vie de civism și solidaritate.
Absolvenți ai seriei 1906/1907, Școala Normală „Carol I”, Câmpulung. Detaliu. Fotografie de Emilie R. Speek din Muzeul școlii.
După 1918, în contextul Marii Uniri și al afirmării României Mari, semnificațiile religioase și patriotice s-au împletit cu cele pedagogice. Profesorii evocau, în cuvântările lor, destinul poporului român unit sub semnul credinței și al culturii, iar imaginea Sfântului Andrei – apostolul care a adus creștinismul pe meleagurile noastre – era privită ca simbol al misiunii educatorilor: aceea de a răspândi lumina cunoașterii și a demnității românești. În anii ’30, serbările includeau și defilări ale elevilor în uniformă și momente dedicate comemorării eroilor musceleni căzuți în Primul Război Mondial.
Al Doilea Război Mondial și tulburările sociale din anii ’40 au umbrit parțial atmosfera festivă, dar tradiția nu s-a stins. Chiar și în anii grei ai războiului, elevii și profesorii au găsit puterea să adune în jurul scenei amfiteatrului acea bucurie modestă, dar autentică, a comunității unite. Ultimele serbări de Sfântul Andrei organizate în libertate, înainte de instaurarea regimului comunist, au avut loc în anul școlar 1946-1947, păstrând încă farmecul și căldura unei epoci care se stingea. După aceea, noua ideologie a eliminat sărbătorile religioase din calendarul școlar, iar memoria Sfântului Andrei a fost treptat înlocuită de festivități laice dedicate „omului nou”.
Pentru seriile de elevi formate la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung între 1896 și 1947, ziua de Sfântul Andrei a rămas un reper de lumină și credință. Ea a reprezentat nu doar patronajul unui sfânt, ci și o celebrare a demnității școlii, a vocației pedagogice și a legăturii profunde dintre educație, tradiție și spiritul românesc. În paginile vechilor anuare școlare, în amintirile foștilor elevi și în arhive, se mai pot citi ecourile acelor zile de noiembrie, când Școala Normală își cinstea ocrotitorul cu evlavie și o emoție care trecea dincolo de zidurile instituției, în sufletul întregului oraș.
Sărbătorirea zilei de Sfântul Andrei după 1990
După 1990, odată cu revenirea libertății religioase și cu redescoperirea tradițiilor locale, Școala Normală (redenumită Colegiul Național Pedagogic „Carol I”) a reînviat frumoasa tradiție a serbării patronului spiritual – Sfântul Andrei. Sărbătoarea, care fusese interzisă în perioada comunistă, a redevenit o zi de mare importanță.
„Școala Normală cu Flămânda”. Carte poștală ilustrată, editura librăriei N. Manolescu, Câmpulung, 1902. Colecția Gheorghe Chița.
În fiecare an, în preajma zilei de 30 noiembrie, școala se pregătește să-și cinstească ocrotitorul. Holurile sunt decorate cu panouri tematice, cu fotografii din arhiva instituției și citate despre vocația pedagogică. Atmosfera este una de sărbătoare, dar și de reflecție, readucând în prezent tradiția de respect și recunoștință care a definit instituția încă de la întemeiere.
Ziua Școlii începe, de obicei, cu o slujbă de pomenire și binecuvântare. Participă elevi, profesori, foști absolvenți și reprezentanți ai comunității locale. Apoi, în amfiteatru are loc un program cultural-artistic al elevilor, la care se adaugă participarea corului școlii.
Sărbătoarea Sfântului Andrei, în forma ei actuală, îmbină tradiția cu modernitatea, fiind un prilej de reafirmare a identității pedagogice a colegiului. Prin această celebrare, se reînvie memoria trecutului, legând-o de prezentul viu al unei instituții care, de un secol și jumătate, continuă să formeze caractere și să aprindă lumina cunoașterii.