Nici graniţa dintre comunele Stoeneşti şi Dragoslavele nu este limpede ca apa de munte, dar, în acest caz, nu s-a ajuns în instanţă, aşa cum s-a întâmplat cu vecinii de la Cetăţeni. Am povestit într-o ediţie trecută care e baiul cu satul Valea Cetăţuia. În ’68, pentru ca Cetăţeni să întrunească numărul de locuitori în vederea avansării la statutul de comună, Valea Cetăţuia a fost „ruptă” din Stoeneşti şi cedată localităţii învecinate. Transferul s-a făcut pe jumătate, adică numai cetăţenii au devenit locuitori ai noii comune, căci teritoriul, pe fondul omisiunii Oficiului de Cadastru de a face modificarea, a rămas al Stoeneştiului. Şi aşa este şi astăzi. Un sat întreg, care are în actele de identitate comuna Cetăţeni, trăieşte pe pământul Stoeneştiului, de a cărui Primărie depinde dacă, de exemplu, cineva are nevoie de o autorizaţie de construire. Instanţa va face pace între vecini, după demersuri eşuate ale Prefecturii de a stabili, prin înţelegere, limita teritorială între Stoeneşti şi Cetăţeni.
Revenind la subiectul acestui articol, hotarul Stoeneştiului cu Dragoslavele, autorităţile de la judeţ au teorii învinse de însăşi realitatea din teren. Impresia este de trasare a graniţei din birou, creându-se o situaţie absurdă în care, dacă s-ar materializa în practică, locuitorii din Lunca Gârtii s-ar trezi cu grădinile trecute la Dragoslavele.
- „Ce hotar a fixat Prefectura, împreună cu Dragoslavele: Grădina din spatele caselor este la Dragoslavele, iar casele, la noi!”
Stând de vorbă, de curând, cu primarul Paul Ion Marin pe tema diferendului în justiţie cu vecinii de la Cetăţeni, acesta ne-a povestit ce probleme sunt şi cu Dragoslavele. „Nu suntem în conflict, că n-am acţionat în instanţă. Dar nu este stabilit hotarul nici acolo. Ştiţi casele de pe drumul judeţean (n.r. dintre Dragoslavele şi Stoeneşti, prin satele Lunca Gârtii şi Slobozia). Lunca din spatele caselor de pe drumul judeţean – a fost o luncă frumoasă – a fost a C.A.P.-ului, care cultiva porumb. Într-adevăr, Lunca Gârtii a aparţinut odată Dragoslavelor. Acolo sunt mai mulţi proprietari din Dragoslavele. Dar teritorial, după ’68, a fost până în vârf, la Valea Călugărului… culmea, ce hotar a fixat Prefectura, împreună cu Dragoslavele! Casele la noi, iar în spatele caselor la ei! Poţi să faci un hotar de aşa natură?! Nu se poate aşa ceva! Grădina din spatele caselor este la Dragoslavele, iar casele, la noi. Un hotar trebuie să fie ori bornat, ori natural, râuri, vârfuri, văi… Să vină pe teren, stabilim, după care prefectul trebuie să dea un ordin. Eu le-am spus aşa: Vă aparţine? Luaţi toată Lunca Gârtii! Dar nu puteţi să luaţi zece case şi mie îmi lăsaţi cinci. Luaţi tot satul, că nu e nicio problemă!”, este absurdul întreţinut de cei de la judeţ în dauna autorităţilor locale şi a locuitorilor, care s-ar trezi cu proprietăţile împărţite între două comune, dacă s-ar realiza acest scenariu plănuit de Prefectură.