„Dacă sunteţi în căutarea specificului local, opriţi-vă la restaurantul „Musceleanca”, ce se va deschide în curând!”, pregătea terenul inaugurării noului local publicaţia Argeş, în anul 1968. „Curând” a însemnat cinci ani, răstimp în care s-au succedat anunţurile referitoare la completarea ofertei de cârciumi locale, într-un număr mult redus faţă de prezent, cu una amplasată central. Astfel, Bulevardul „Pardon” era flancat în ambele capete cu restaurante prevăzute cu grădini de vară, căutate şi de localnici, şi de vizitatorii oraşului.
Planurile Direcţiei Comerciale Regionale prinseseră contur încă din 1967. Directorul adjunct al instituţiei, Nicolae Stoica, relata la acea vreme că, „în urma criticilor primite, vom începe să adaptăm cerinţele alimentaţiei publice specificului argeşean. Se vor amenaja până în 1970 – declara acesta pentru „Secera şi ciocanul” – restaurantele „Capra Neagră” din Curtea de Argeş, „Musceleanca” din Câmpulung şi noua sală de la restaurantul „Argeş” din Piteşti. În multe localuri vor lua fiinţă secţii lacto-vegetariene.”
De amenajat, nu s-au amenajat până în 1970. Dar, în ’71, aceeaşi publicaţie dădea vestea că, „prin muncă patriotică, au fost amenajate grădina de vară „Musceleanca” şi campingul din Parcul Ştefănescu, alături de care s-au bătut ţăruşii unui nou restaurant.” În vara anului următor, terasa din centrul Câmpulungului îşi bucura clienţii cu o ambianţă pe care seniorii prezentului, care au prins acele vremuri în tinereţea lor, n-au dat-o uitării.
- „Restaurantul şi grădina de vară „Musceleanca” îşi deschid porţile în cadrul „Memoriei Argeşului”, ediţia 1972, cu o capacitate de 100 locuri în local şi 800 locuri pe terasă, în grădină”
În anul 1972, când publicaţia argeşeană citată în debutul articolului făcea reclamă localului „Intim Bar”, „Musceleanca” nu-şi deschisese încă porţile pentru clienţi. Dar se scria despre inaugurarea care urma să aibă loc în acelaşi an, când a fost dată în folosinţă grădina de vară.
Apelăm la consemnările de acum 52 de ani din „Argeşul”, cu ajutorul cărora putem creiona un mic istoric al celor mai importante restaurante din Câmpulung, deschise în anii ’70. „Înscris în traseul turistic internaţional, Câmpulungul a dus lipsa unui local select, pe care „Intim Bar” îl asigură acum clientelei – ne-a spus Ion Pârşan , directorul O.C.L. Mixt Câmpulung -, care are acum în pregătire şi alte două unităţi model, de mari proporţii publice: restaurantul şi grădina de vară „Musceleanca”, ce-şi deschid porţile în cadrul „Memoriei Argeşului”, ediţia 1972, cu o capacitate de 100 locuri în local şi 800 locuri pe terasă, în grădină, situat în centrul oraşului, pe bulevardul Negru Vodă.”
Al doilea local propus a fi dat în folosinţă în viitorul apropiat era restaurantul-cabană „Ciobănaşul”, „amenajat în parcul oraşului, în panorama peisajului pădurii, pe fundalul de brazi, cu o capacitate de 60 locuri în local şi 500 locuri în exterior, pe terasă, împreună cu 19 căsuţe de camping, pentru turiştii care sunt oaspeţi întotdeauna bineveniţi printre musceleni. La „Ciobănaşul” vor fi servite mâncăruri în specificul bucătăriei muscelene şi al preparatelor de stână.”
Tot în ’72, directorul Direcţiei Judeţene Comerciale Argeş, Ion Bădescu, anunţa că „au promovat iniţiativa modernizării unor unităţi existente, adaptate nevoilor tot mai crescânde ale desfacerii şi creşterii urbanistice” mai multe unităţi din Piteşti şi Curtea de Argeş şi una singură din Câmpulung: „grădina de vară „Musceleanca”, o revelaţie pentru localnici, ca şi pentru turiştii de pe traseul turistic Piteşti – Rucăr – Bran – Braşov.”
- Inaugurarea grădinii de vară „Musceleanca” s-a produs pe 23 iunie 1972
În vara acelui an, locaţia se deschidea pentru public. „În centrul oraşului Câmpulung a fost inaugurată ieri (n.r. 23 iunie 1972), o nouă unitate comercială cu 500 de locuri. La acest restaurant, turiştii vor putea servi produse cu specificul zonei câmpulungene.”, făcea marele anunţ ziarul timpului, „Secera şi ciocanul”. După două săptămâni, gazeta publica şi o fotografie a exteriorului grădinii de vară, realizată de Dan Berevoescu, mecanic la Mina Berevoeşti, căruia îi aparţine şi textul care însoţeşte imaginea: „O imagine nouă din Câmpulung Muscel – grădina de vară „Musceleanca” -, construită pe şoseaua turistică Piteşti – Câmpulung – Braşov, îmbinând practicul cu utilul şi tradiţia veche cu noul, reprezintă o iniţiativă lăudabilă a conducerii O.C.L. Un exemplu demn de urmat şi pentru alte unităţi din judeţ.”
Şi tot Dan Berevoescu este autorul următoarei ştiri: „La Câmpulung a fost deschisă de curând o frumoasă grădină de vară „Musceleanca”. Ea oferă clipe plăcute de reconfortare şi un bogat meniu cu tradiţionalele preparate culinare de Muscel.”
- Restaurantul „Musceleanca” era dat în folosinţă un an mai târziu, în toamna lui ’73
În anul 1973, demarase proiectul „Ciobănaşului”, după cum aflăm din presă: „Reţinem ca pozitiv faptul că o zonă oarecum vitregită în dotări pentru atragerea turiştilor – ne referim la oraşul Câmpulung Muscel – se află în atenţia factorilor de resort. După localul „Grădina musceleană” (n.r. „Musceleanca”) au început lucrările la restaurantul-camping „Ciobănaşul”, dar atenţia este polarizată de un modern hotel pe care îl finalizează Oficiul Judeţean de Turism.”
În acelaşi an, prind contur planurile referitoare la restaurantul „Musceleanca”. Tot din relatările ziariştilor aflăm că în ’73 se lucra la amenajarea localului. „Alimentaţia publică din oraşul Câmpulung Muscel s-a îmbogăţit recent cu o unitate reprezentativă: grădina de vară „Musceleanca”. Dotată cu mobilier rustic şi profilată pe meniuri cu specific local, grădina de vară oferă un popas agreabil turiştilor care vizitează aceste meleaguri. În apropierea acestei unităţi se amenajează şi o clădire care va funcţiona ca restaurant.”, scria „Secera şi ciocanul” în 1973.
În toamna acelui an, „Musceleanca” era pregătit de oaspeţi. Direcţia Comercială a judeţului Argeş anunţa că: „În oraşul Câmpulung, pe strada Negru Vodă, s-a dat în folosinţă un nou şi modern restaurant – „Musceleanca”. Noul local vă oferă cele mai variate preparate culinare, din care unele cu specific muscelean.”
- Revelionul anului 1974 la „Musceleanca”: şalău în aspic cu sos „remoulade”, purcel de lapte la tavă, curcan, vin Murfatlar, şampanie
Reporterii au surprins şi atmosfera primului Revelion organizat la „Musceleanca”, la doar trei luni de la deschidere. „Primul lucru pe care îl face Aurel Rădescu, şef de unitate la restaurantul „Musceleanca, unde petrec Revelionul cetăţeni ai oraşului, este să-mi arate meniul. Reţinem şi noi, printre altele, cocktail Martini, şalău în aspic cu sos „remoulade”, purcel de lapte la tavă, curcan, vin Murfatlar, şampanie. În somptuoasele încăperi ale restaurantului, capitonate cu catifea roşie şi împodobite sărbătoreşte, muscelenii petreceau Anul Nou în agreabila companie a unui pahar de şampanie şi a unei muzici bune. Urările „La mulţi ani!” se intersectau peste mese cu dialoguri vioaie, peste care, din timp în timp, se grefau cascade de râs. „Poate că şi renumele vestit al localului, cu specificul său muscelean, m-au determinat să fac aici Revelionul, împreună cu soţia şi câţiva prieteni.”, ne spune Iosif Boeru, şef de unitate la materiale de construcţii I.C.S.M. „Şi mărturisesc că ne simţim grozav de bine!” Astfel s-a produs intrarea în 1974.
Încă din luna ianuarie a lui ’74, localul îşi făcea reclamă în presa vremii. „Restaurantul „Musceleanca” – cu specific tradiţional -, din Câmpulung Muscel, oferă zilnic o bogată gamă sortimentală de produse din producţia proprie: bulz ciobănesc, tocăniţă a la Lereşti şi sărmăluţe. Nu lipseşte niciodată renumitul vin al casei din podgoriile Ştefăneşti şi Murfatlar.”
La Revelionul anului următor, „Musceleanca” se impusese în oferta de sărbători, alături de „Piatra Craiului”, „Intim Bar”, „Cina”, „Ciobănaşul” şi „Zahana”.
Încheiem cu o apreciere la adresa bucătarului şef de la „Musceleanca”, pe care Nicolae Gh. Mihu, din Câmpulung, o trimitea, în 1983, ziarului „Scânteia”: „Dacă daţi publicităţii fapte mărunte comise de semenii noştri, care ne produc necazuri, mici, ce-i drept, dar uneori supărătoare, de ce nu scrieţi şi despre acelea care ne bucură?” Şi unul dintre ele ni-l oferă chiar dânsul. Este vorba despre tânărul Gheorghe Amariei, om sub 25 de ani, bucătar şef la restaurantul „Musceleanca” din localitate. „Ei, şi?”, puteţi spune. Urmează, însă, faptele mărunte, care fac din acest tânăr un adevărat om al oraşului. Adică întocmeşte meniuri care nu figurează în nicio carte de bucate, dar fac faima atât a restaurantului, cât şi a urbei; e renumit prin mâncărurile la preţ convenabil pentru cantina-restaurant şi secţia „Gospodina”; a învăţat numeroase gospodine din oraş să gătească mâncăruri minunate. „Care oraş nu şi-ar dori un asemenea om?”, se întreabă cititorul. Şi când te gândeşti că acest tânăr nu face nimic altceva decât îşi îndeplineşte datoria.”