Vineri seara au răsunat ultimele acorduri ale „Simfoniei culorilor de toamnă”, titlul sub care s-a desfăşurat, în intervalul 30 septembrie – 5 octombrie 2024, Tabăra de Pictură, eveniment care aspiră la continuitate prin organizarea celei de-a doua ediţii de către Complexul Ceramus. Şi nu numai repetarea unei acţiuni aflate la debut în 2023 dă de bănuit că se doreşte o permanentizare a ei în agenda culturală a Câmpulungului, ci şi crearea unei noi galerii de artă, în acord cu intenţiile gazdelor de a consacra reputaţia de centru cultural a spaţiului multifuncţional din Grui. Statut confirmat deja prin cele trei ediţii ale Festivalului „Muzica în filmul românesc”, precedate de o ediţie pilot a „Întâlnirilor Cinemaraton”, care plasează Complexul Ceramus în rândul organizatorilor de manifestări culturale din municipiu. Ediţia 2024 a Taberei de Pictură a coincis cu inaugurarea unei noi săli expoziţionale în Câmpulung, „Sala nuferilor”, lacul cu nuferi fiind şi în 2024 una dintre temele preferate ale oaspeţilor.
- Rezultatul Taberei de Pictură: 42 de lucrări prezentate în cadrul expoziţiei inaugurale a noii galerii
Invitaţii lui Dorin Mirea, cel care le-a oferit pictorilor toate condiţiile de a crea într-un spaţiu relaxant şi ofertant din punct de vedere al subiectelor, au fost 11 membri ai Uniunii Artiştilor Plastici din România: George Păunescu, Anca Maria Ciofârlă Kademian, Mihaela Constantin, Roxana Niculae, Grigore Stan, Mihai Şerbănescu, Valentin Buliga, Manuela Toderaş, Florian Liviu Cioacă, Dagmar Oprea şi Elena Lupaşcu. Acestora li s-au alăturat colegii din Cenaclul de Arte Plastice „I.D. Negulici”: Alexandru Marinescu, Claudia Mariana Filipescu, Carmen Koszorus, Carmen Lemnaru, Ionuţ Fuşcel, Gabriela Ghinea, Gheorghe Zamfir, Livia Oprescu, Mirela Copîndeanu, Nicolae Pătru şi Marius Creţu.
Lucrările realizate de aceştia pe durata taberei, totalizând 42 de pânze, au fost prezentate în cadrul vernisajului desfăşurat vineri, 4 octombrie 2024, în „Sala nuferilor”. Artiştii cu statut de membri U.A.P. au jurizat picturile colegilor câmpulungeni, în urma analizei rezultând următoarele premii: premiul I – Ionuţ Fuşcel, premiul al II-lea – Carmen Lemnaru şi Nicolae Pătru, premiul al III-lea – Alexandru Marinescu. Strădaniile acestora au fost recompensate şi financiar de către Ceramus.
Finalul experienţei câmpulungene, trăite cu repetiţie de o parte dintre musafirii taberei, care au fost prezenţi şi anul trecut, a constat într-o mică festivitate moderată de Carmen Bârloiu. Aceştia au expus lucrările realizate pe durata unei săptămâni şi au transmis gânduri de gratitudine pentru calitatea organizării şi trendul ascendent al rezultatului Taberei de Pictură.
George Păunescu, conferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti: „Am practicat această profesie peste 50 de ani, mai precis din 1972, când am mers la Liceul de Arte de la Craiova. Am crescut în acelaşi spirit, sunt fiu de cadre didactice, mama profesoară de Română, tatăl învăţător. Ei m-au dirijat şi chiar pentru ei a fost un sacrificiu, căci sunt un copil de la ţară, crescut la oraş. De la 11 ani am tot mers cu geanta în mână. Am ajuns la bătrâneţe şi fac acest lucru cu mare plăcere. Merg de peste 35 de ani în tabere de pictură. Am experienţă atât în tabere naţionale, cât şi în afara ţării, plus expoziţii. Am mers şi la studii, am avut un stagiu de pregătire ca bursier la Institutul Pontifical de Arheologie Creştină de la Roma. Am mai ţinut cursuri la Oviedo, în Spania, despre tehnici picturale, eu fiind absolvent de artă monumentală. La Roma am făcut restaurare. Deţin nişte premii în Germania. Am avut expoziţii la Paris, la Veneţia, la Roma, la Toronto… am circulat cam în toată lumea. Cele mai mari emoţii le am acasă, pentru că pentru mine o tabără de pictură este un examen. Din 1992, până în 1995, am lucrat ca realizator tv, la „Viaţa spirituală”, la Televiziunea Română. Experienţa m-a călit într-un fel să merg şi să fac prospecţia. Cam acelaşi lucru îl fac în tabără. Eu separ, ce fac în atelier este un lucru, pe care nu pot să-l fac şi în tabără. În prima zi după cazare, am acea prospecţie şi stabilesc unghiurile, cum cade lumina, cum cade umbra. De aceea vă spun că este un examen, pentru că tot timpul mă confrunt cu lucruri noi. Pe măsură ce trece timpul, parcă pretenţiile sunt mai mari şi emoţiile sunt pe măsură. La Câmpulung i-am cunoscut pe pictorii localnici, pe care îi apreciez foarte mult. Când era rector al Institutului de Arte, Ciucurencu spunea: „Cine intră pictor, acela va ieşi artist.” Trebuie să ai sămânţa de artist. Şcoala te învaţă, dar nu-ţi dă acel suflu, acea energie. Mi se pare un nivel destul de ridicat al taberei de la Câmpulung, care nu este cu nimic mai prejos faţă de alte galerii. Îi cunosc de mai mulţi ani pe Liviu Cioacă şi Alexandru Marinescu, ei sunt sufletul mişcării artistice de la Câmpulung şi pentru asta mă şi aflu aici.”
Mihai Şerbănescu, artist plastic: „Se spune că, fie veacul cât de prost, pictura a avut în lume, întotdeauna, un rost. Nu întâmplător, din marile muzee ale lumii fac parte, într-o proporţie covârşitoare, lucrările de artă. Lumea tezaurizează în muzee. V-aţi întrebat vreodată de ce? Lucrarea de artă nu e cămaşă să se strice. Nu se toceşte precum pantofii. Nu se sparge ca o farfurie. Nu se strică precum o maşină. Ea trebuie privită doar cu sufletul, sigur, prin ochi, dar are capacitatea de a vorbi generaţiilor despre sufletul generaţiilor trecute. Pentru asta este tezaurizată. Nu se ştie ce traseu are fiecare lucrare. Este aidoma unui copil. Merge acolo unde crede de cuviinţă, unde este dusă de destinul ei. Dar, cu siguranţă, ceea ce vedeţi astăzi pe simeze o să vorbească generaţiilor viitoare. Este marele câştig al artei vizuale. Am venit de câteva zile, dacă socotesc, nu sunt nici 200 de ore de când suntem aici. Am fost şi anul trecut, la vernisajul pe care l-aţi avut, şi l-am întâlnit, doar în trecere – dar, în acest an, am putut să stau de vorbă puţin -, pe domnul Dorin. Am această capacitate de a învăţa toată viaţa. Aşa cred că este normal. Să înveţi, să nu-ţi fie ruşine de a învăţa. Domnul Dorin are un calm… bănuiesc că are multe probleme. Niciodată nu transmite vreo stare de nervozitate, are calitatea de a transmite calm. Şi încă un lucru care mi-a plăcut, pe care este bine să-l folosim, fiind un exemplu: este foarte precis. Pe mine m-a dus la izvorul cu apă benefică pentru organism, unde dumnealui face şi un hotel. La ora stabilită, eu nu terminasem, a trimis pe cineva după mine, a stat acolo şi m-a luat. Totul punctual. Este de învăţat acest lucru. Eu vă mulţumesc, să vă dea Dumnezeu sănătate să faceţi şi cea de-a treia ediţie, şi cea de-a zecea ediţie! Şi să nu uitaţi că aceste lucrări vor face parte, la un moment dat, din patrimoniul ţării.”
Acum zece ani, la un cerc de pictură organizat de Tabăra Oratia, Mihai Şerbănescu a pictat o casă bătrânească de la Podu Dâmboviţei, care nu mai există astăzi. „Mulţumesc, Mihai, pentru că a rămas acea casă măcar în memoria noastră, în familie, pe perete!”, a evocat Carmen Bârloiu un moment sensibil, ferecat într-un tablou fără vârstă.
Alexandru Marinescu, decanul de vârstă al Cenaclului „I.D. Negulici”: „Povestea cenaclului a început în 1963-1964, când secţia de pictură de la Piteşti a fost externalizată la Câmpulung, dat fiind faptul că aici trăia pictorul Alexandru Donici, profesor. Astfel, a fost înfiinţată Şcoala de Arte Plastice. Denumirea „I.D. Negulici” a apărut tot în aceeaşi perioadă, graţie muzeografului Flaminiu Mârtzu, neam cu Negulici. El a propus să se formeze un Cenaclu de Arte Plastice cu denumirea „I.D. Negulici”. Acestei grupări artistice i s-au alăturat pictori de biserici, ca Gheorghe Fleşaru şi Ştefan Chioreanu, împreună cu care am lucrat pe schele. Acolo şi la Şcoala Populară de Artă am învăţat ce înseamnă proporţia, mărimea, culoarea, dar şi ce înseamnă spălatul pensulelor. Dacă ştii să te ridici după ce cazi de pe o schelă, mai înveţi câte ceva. Sub Donici, această grupare a adunat în jurul său o serie de intelectuali ai acelor vremuri. Îmi aduc aminte că veneau poetul Mihai Moşandrei, poetul Gheorghe Tomozei, scriitorul Ion Marin Iovescu. Am fost coleg cu Ion Grigore Piscu, am făcut practică şi schelă pe zid cu Ştefan Chioreanu, iar pictura de şevalet ne-a învăţat maestrul Donici.”
Ion Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”: „Mi se pare că ceea ce se întâmplă aici stă sub semnul pitorescului, de la expoziţie, la ambianţă, parcul Ceramus, şi la oameni, expozanţi şi organizatori. Un exemplu semnificativ de „foarte pitoresc”: l-am întâlnit ieri pe Mihai (n.r. Mihai Şerbănescu) făcând plajă şi, în acelaşi timp, pictând şi mi-au venit în minte versurile lui Coşbuc. „Pe umeri pletele-i curg râu, / Culoarea spicului de grâu, / Cu pantalonii prinşi în brâu.” Era o imagine specială şi pitorească. O expoziţie care se aşează foarte bine pe simeze şi ce simt eu în acest moment: în Câmpulung, cu cât sunt mai multe locuri de expunere, cu cât sunt mai multe expoziţii, e cu atât mai bine. Felicitări celor care expun şi organizatorilor! Îl felicit şi cu această ocazie pe Dorin, pentru că nu-i lipseşte deloc filonul liric şi asta se vede în tot ceea ce întreprinde.”
Regizorul Şerban Marinescu: „Felicitări, în primul rând, lui Dorin Mirea, prietenul meu, pentru că a dat acestui spaţiu, dintr-odată, o sclipire, o lumină! Felicit pe cei care au muncit şi şi-au pus talentul în faţa noastră! Este o bucurie, pentru că într-o zonă şi într-un oraş cu asemenea istorie excepţională, în care mari personalităţi au trăit, au muncit şi au lăsat opera lor, a fost o perioadă destul de tristă, când nu se mai întâmpla nimic. Dorin Mirea – de aceea ne-am şi apropiat – a deschis Festivalul de Film, care a ajuns deja la a patra ediţie. Eu îi spun tot timpul „colocviu cinematografic” şi susţin în continuare acest lucru. Iată acum a doua ediţie a Taberei de Pictură, care începe la un nivel bun. Sunt convins că va evolua. Se naşte o lume care începe să graviteze în jurul acestor evenimente culturale, care ne fac bine tuturor. Încă o dată, vă felicit pe toţi cei prezenţi şi mă bucur că am avut răgazul să văd lucrările şi să mă bucur de ele.”
Anca Maria Ciofârlă Kademian, artist plastic: „Eu aş vrea să le mulţumesc colegilor mei, pentru că ne-au făcut să ne simţim aici atât de bine! Vreau să le mulţumesc organizatorilor, pentru că sunt alături de noi. Nu este foarte uşor să creezi un spaţiu plăcut pentru artişti, în care să se simtă inspiraţi şi în care să vină cu lucrări consistente. Vreau să le mulţumesc celorlalţi artişti de la Cenaclul „I.D. Negulici”, pentru că au participat alături de noi şi pentru că s-au lăsat jurizaţi de către noi şi, per ansamblu, oraşului acesta frumos, pe care l-am descoperit şi îl redescopăr în fiecare vară şi care oferă foarte mult. Aşadar, vreau să mulţumesc Câmpulungului, pentru că este superb şi pentru că ne inspiră! Şi dumneavoastră, pentru că sunteţi lângă noi şi acest lucru contează. Contează să ne rămână în amintire că am fost aici, împreună, în această seară! Vă mulţumesc!”
Cel mai mic participant a fost Leia, fetiţa Elenei Lupaşcu, ale cărei preocupări artistice pe durata săptămânii petrecute la Câmpulung au fost în spiritul taberei de creaţie. „Sperăm ca deschiderea acestei galerii să fie de bun augur!”, a transmis Carmen Bârloiu, mesaj din care înţelegem că va fi disponibilă şi altor evenimente până la următoarea reunire a pictorilor ataşaţi de oraşul nostru.
A consemnat Magda BĂNCESCU