În numărul din luna ianuarie a anului 1953, revista Flacăra publica o imagine-document pentru istoria Uzinei ARO Câmpulung: o maşină Ring din „producţia de pace” de după Al Doilea Război Mondial, care a precedat fabricaţia de autoturisme. Este extraordinar pentru noi, câmpulungenii, să avem imaginea unui produs realizat în anul 1949, care are inscripţionat pe el numele fabricii muscelene. Reportajul în care a fost inserată imaginea pe care o fructificăm în cadrul acestei relatări a fost realizat cu ocazia expoziţiei „Economia planificată a Republicii Populare Române în plin progres”, de la „Casa Scânteii”. Cu ani în urmă, într-un interviu acordat ziarului nostru, Octavian Waschievici (Waszkiewicz, ortografia corectă), care, în acele timpuri, sfârşitul anilor ’40 – începutul anilor ’50, ocupa funcţia de şef al Biroului Proiectări, apoi şef al Serviciului Tehnic, ne-a povestit despre această secvenţă din istoria uzinei. Prima maşină Ring a fost prezentată la Expoziţia Industrială de la Bucureşti, apoi la Expoziţia de la Moscova, fiind premiată cu medalia de aur.
- Maşina de filat Ring, cu 396 de fuse, având o lungime de 14 metri, a fost proiectată sub conducerea lui Octavian Waschievici
Expoziţia de la Bucureşti, reflectată în presa timpului, în urmă cu 71 de ani, cuprindea toate realizările industriei grele şi industriei uşoare. Articolul punctează prezenţa în sala mare a expoziţiei a maşinii Ring, alături de alte utilaje – strunguri, compresoare, freze, electromontaje -, care o făceau să semene cu hala unui combinat. „Această maşină de filetat cu ineluşe (ring) din fotografie, lungă de 14 metri, care are 380 de fuse şi produce 146 kilograme de fire, a fost fabricată de IMS Câmpulung Muscel” este explicaţia imaginii extraordinare în zilele noastre pentru cei pasionaţi de trecutul întreprinderii ARO.
Cum a fost primită maşina Ring? Cu medalie de aer, ne spunea Octavian Waschievici.
În anul 1948, pe când avea 26 de ani, Octavian Waschievici a ajuns şeful Biroului Proiectări, iar, trei ani mai târziu, şeful Serviciului Tehnic în a cărui sarcină intra proiectarea produselor, a tehnologiei şi a investiţiilor uzinei. „În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, viile şi pomicultura au fost degradate din cauza dăunătorilor. IMS Câmpulung a primit sarcina de a fabrica pompe portabile de stropit vii şi pompe portabile şi carosabile pentru stropit pomi, pe care le proiectam şi pentru care realizam pregătirea tehnologică, în vreme ce eu eram şeful Serviciului Tehnic. După producerea câtorva mii de bucăţi, s-a transferat fabricarea acestor pompe, împreună cu pregătirea tehnologică, unei alte întreprinderi din ţară.”, ne-a povestit Octavian Waschievici.
După acest moment, s-a decis ca IMS Câmpulung să fabrice maşinile Ring de filat, cu ineluşe pentru tors bumbac. „În baza modelelor mai vechi din ţară şi prin indicaţiile specialiştilor din Ministerul Industriei Uşoare, s-a proiectat, sub conducerea mea, maşina Ring cu 396 de fuse, având o lungime de 14 metri. Totodată, proiectam pregătirea tehnologică şi acestea se realizează în uzină pe maşinile unelte de precizie înaltă de la IAR de către muncitorii, maiştrii şi tehnicienii veniţi de la Braşov. Am înfiinţat o şcoală de ucenici, pe baza programelor analitice întocmite de noi, cu sprijinul profesorilor din Câmpulung, în care se preda o programă specifică fabricaţiei noastre.”, am aflat de la unul dintre pionii de bază ai întreprinderii muscelene.
Prima maşină Ring a fost prezentată la Expoziţia Industrială de la Bucureşti, apoi la Expoziţia de la Moscova, fiind premiată cu medalia de aur. Deşi nu era membru de partid, constructorul Octavian Waschievici a fost recompensat de Consiliul de Miniştri ai RPR cu Premiul de Stat al RPR pe anii 1950-1951 şi titlul de Laureat al Premiului de Stat. Este notoriu faptul că pentru conferirea de titluri şi distincţii erau preferaţi membri de partid, dar n-a fost cazul lui Octavian Waschievici. Acelaşi premiu a fost acordat membrilor de partid Gheorghe Holboşan, un maistru priceput, şi montatorului Iancu Stan.
- În 1949, IMS Câmpulung primea sarcina să realizeze primele maşini complexe: întâile ringuri şi flayere româneşti pentru industria textilă
Ion Chingaru şi Corneliu Filip au punctat şi ei acest moment istoric pentru uzina musceleană în lucrarea „O maşină străbate lumea.”
„După 23 august, misiunea secţiei de elice şi accesorii pentru Fabrica de Avioane IAR, dislocată la Braşov, se putea considerată încheiată. (…) Şi acum, încotro? Statorniciţii în făbricuţa de la poalele Măgurei se mândreau că făceau componente pentru avioane, acum structura de fabricaţie se schimba continuu. Produceau bunuri de larg consum. Dar ce se ascundea în această formulă atât de generală? Veteranii amintesc despre aceasta cu un zâmbet uşor schiţat, mai fac uneori câte o glumă şi parcă nu-ţi vine a crede că, totuşi, drumul spre întâiul automobil românesc a fost jalonat şi de făurirea celor mai mărunte şi mai simple obiecte din nomenclatorul unor ateliere meşteşugăreşti, adică lacăte, broaşte pentru uşi, chiar făraşe, apoi maşini de gătit, vermorele pentru stropitul pomilor şi pompe carosabile. Deci, de la lacăte şi făraşe, la… ARO! Este un drum, un sens, o istorie! Se lucra adesea pe comenzi ocazionale. Incertitudinea plutea în existenţa oamenilor. Cu toţii sperau în mai bine. În timpul liber, „veteranii” au devenit şi meşteşugarii oraşului. (…)
După actul istoric al Naţionalizării, la 11 iunie 1948, noii stăpâni ai fabricii, devenită Întreprinderea Metalurgică de Stat Câmpulung au hotărât să o dezvolte. Cei de la IMS Câmpulung, noile iniţiale ce au ajuns să fie tot mai cunoscute în întreaga ţară, au primit, în 1949, sarcina, inclusă în întâiul plan de stat, să realizeze primele maşini complexe: întâile ringuri şi flayere româneşti, atât de aşteptate de noile unităţi ale industriei noastre textile. Pentru asemenea fabricaţie cu un grad ridicat de complexitate era nevoie de oameni bine pregătiţi. Ca urmare, muncitorii, cei tineri, dar şi cei mai vechi, s-au aşezat în bănci, decişi să pătrundă tainele tehnicii moderne. Grupul Şcolar al întreprinderii, inaugurat în acelaşi an, constituia un nou jalon al devenirii. (…)
Noile produse ridicau un noian de probleme. Înaltul lor grad de tehnicitate trebuia realizat cu posibilităţile existente, iar în spatele firmei proaspete, scrisă cu litere roşii, pe o tablă vopsită în bronz argintiu, nu se găsea niciun specialist, niciun om care să mai fi lucrat la ringuri ori flayere. Nici documentaţie nu aveau. Şi, totuşi, trebuia. Au mers, au văzut, au citit, s-au documentat, au schiţat, au trasat, au încercat, au reuşit.
Aceasta a însemnat în fapt nopţi nedormite, frământări, dispute, decepţii şi speranţe, încruntări şi încrâncenări, într-un cuvânt o muncă titanică răsplătită cu bătăile ritmice ale primelor ringuri şi flayere româneşti. Ochii lor, roşii de nopţile fără somn, de febra căutărilor, s-au înrourat prin bucuria izbânzii. Ea a fost sporită de premiile obţinute de ringurile lor expuse în pavilionul ţării noastre la Salonul Internaţional Tehnic de la Moscova, în 1949. Totodată, patru dintre oamenii întreprinderii au fost răsplătiţi cu Premiul de Stat pentru Industrie şi Tehnologie. Dar asemenea satisfacţii au fost umbrite de o veste care i-a nedumerit pe toţi: printr-o decizie ministerială, producerea ringurilor a fost transferată unei întreprinderi din Cluj. Atunci, s-a produs şi un prim exod. De la Câmpulung, alţi specialişti musceleni, tot nouăsprezece (n.r. tot câţi au venit de la IAR Braşov) au pornit să pună bazele actualei Întreprinderi „Unirea” din Cluj Napoca, principala noastră producătoare de maşini şi utilaje pentru industria textilă.”, redăm povestea ringurilor fabricate la Câmpulung, aşa cum a fost consemnată în cartea „O maşină străbate lumea” (1987).