Românii care şi-au încercat norocul în Spania şi-au împărţit opiniile în ceea ce priveşte sistemul educaţional din această ţară. Au existat numeroase dezbateri în presă şi mediul online în cadrul cărora atât specialişti în domeniu, cât şi persoane de rând au comparat sistemele de învăţământ din România şi Spania, fiecare având argumente solide. Nu s-a dat însă un verdict final, cert fiind faptul că, dacă vrei să înveţi, o poţi face atât pe plaiuri mioritice, cât şi în străinătate. La mijloc sunt mai mulţi factori, primordial fiind adaptarea copiilor la condiţiile din afara României.
- Cine pleacă în străinătate, nu știe ce pierde în România!
Potrivit statisticilor oficiale, în Spania, cei mai mulţi străini sunt români, în jur de 1 milion de suflete înregistrate oficial, la care se adaugă şi alţii care nu au acte de rezidenţă, dar trăiesc şi muncesc pe tărâm iberic. Nu cunoaştem o evidenţă clară a copiilor, dar sunt foarte mulţi care urmează acolo o şcoală sau o facultate. Unii dintre ei s-au adaptat excelent, mergând pe drumul unor cariere de succes, în timp ce alţii au ajuns până la un anumit punct şi s-au întors în România unde au excelat. Este şi cazul unui tânăr din Stâlpeni, Ionuţ Alexandro Ciocmată, care, după ce a început şcoala în Spania, considerându-se nedreptăţit de profesorii de-acolo, a ales să termine liceul (ultimele trei clase) în România, în localitatea natală. „Decizia de a mă întoarce a fost a mea, dar și a părinţilor mei. Acolo nu mi se acordau notele pe merit, mai sunt și anumite detalii de departajare… Le mulțumesc foarte mult părinţilor mei, cel puțin tatălui meu care mi-a deschis ochii să vin în România, considerând că și aici se poate învăța carte, mai ales că România e și cunoscută pentru oportunitățile pe care le are. Cine pleacă în străinătate, nu știe ce pierde în România! Doar clasa a IX-a a fost făcută în Spania, iar clasele X-XII aici, la Liceul Tehnologic „I.C. Petrescu” din Stâlpeni, specializarea „Tehnician prelucrări mecanice”. Am avut de recuperat clasa a IX-a la biologie, română și puțin la matematică, dar nu a fost o problemă. Despre liceu ce pot să spun, eu am avut parte de o clasă foarte bună care m-a ajutat să mă adaptez, să mă integrez în comunitatea lor. În clasa a X-a, mă gândeam ce fac, ce colegi am, ce profesori am, cum o fi învățământul aici, eu venind din Spania, dar am avut noroc și de profesori foarte buni. Datorită domnului Marinescu sunt ceea ce sunt. Dumnealui m-a ajutat la Matematică ducându-mă la diverse concursuri, unde am obţinut rezultate deosebite. Cine își dă interesul, poate să facă orice. În România, din câte am observat, profesorii sunt implicaţi implicați în multe activităţi. Nu îşi dau la fel interesul profesorii din Spania, și nici școlile, iei nota, treci, nu iei nota, rămâi aici. Profesorii își predau materia, iau banii și gata. Acolo învățământul este împărțit și altfel. Se face de la 3 la 6 ani, acolo se numește infantil, după, de la 6 la 12 ani, școala primară, gimnaziu de la 12 la 16 ani, iar ultimul ar veni liceul, a XI-a și a XII-a.”, ne-a declarat tânărul.
- 9,57 media de la examenul la facultate
Alexandru a luat BAC-ul fără probleme, având media 8, 40 (Limba şi literatura română – 7,25, Matematică 9,90 şi Biologie 8.05) şi acum este student în cadrul Universităţii Politehnice București, Facultatea Mecanică şi Tehnologie – Centrul Universitar Pitești, unde a intrat primul, cu media 9,57. Abilităţile pentru mecanică le-a deprins în timpul liceului, ca urmare a unor programe educaţionale extraşcolare, cu stagii de pregătire în străinătate. „De-a lungul celor trei ani de liceu, am avut experiențe deosebite prin programul Erasmus, datorită domnului profesor Anca, care ne-a scos în străinătate de două ori, o dată în Spania și o dată în Portugalia. Prima dată am mers pe mecanică auto, în casa a X-a, în Malaga, la diferite stagii. Am fost împărțiți pe grupe şi ne-au învățat tot ce este de bază pentru a putea lucra într-un atelier de mecanică. După aceea, în clasa a XI-a, am fost în Valencia. Acolo am învățat să lucrăm pe mașini programate pe cod numeric, programe de proiectare atât 2D, cât și 3D, și eu am obținut certificate spre deosebire de colegi, deoarce mi-am dat mai mult interesul, dar și pentru că îmi place să mă remarc. După aceea, în Portugalia am fost la o întreprindere mai mare şi la o facultate unde am avut și ocazia să învățăm bazele limbii portugheze, care se deosebește de braziliană. Acolo am avut parte de profesori foarte buni, Pedro Rodrigo ne-a fost îndrumător. Am învățat cum să facem piese. Prin acest program mi-am deschis viitorul, niște uși foarte mari pentru mine, pentru că am intrat la Politehnica București – Centrul Universitar Pitești, am dat admitere anticipată, am fost primul, cu 9,57 media la concurs! După facultate vreau să ies inginer, dacă pot pe automatizări industriale. O să încerc, nu în prinii cinci ani, poate 10 ani, să deschid o firmă şi de acolo să ajung mai departe.”, este visul lui Ionuţ Alexandro Ciocmată, pe care acum şi-l trăieşte în România.
- Ştie să cânte şi la orgă
În afara talentului la mecanică, tânărul are şi abilităţi muzicale. Cântă la orgă, dar nu la modul profesionist, ci doar din plăcere şi pentru a-şi distra prietenii şi familia. „Îmi place mult să cânt la orgă, sunt un tip dechis la învăţare. Îmi place foarte mult să înțeleg lucrurile, cum se desfășoară, de ce se desfășoară, așa, să filosofez. Dorința de a învăța la orgă a venit după ce am văzut că îi place tatălui meu lăutarii, în general, și mi-am zis să-i fac o plăcere și lui, că şi mie îmi place. Mentorii meu au fost Adi Udrea şi Petruț de la Oprești, dar idolul meu este Neluță Bucur. De orgă m-am apucat în Spania, în carantină, mi-a deschis ușa către muzică. Începusem așa cu melodii cunoscute, nu eram cu trupe de muzică populară, dar după aceea mi-am dat seama că în România nu se caută din acestea cunoscute și mai ales că la orgă sau la pian trebuie să fii foarte, foarte bun. Nu spun că nu aș fi putut, dar nu aveam timpul necesar ca să fac așa ceva.”, ne+a mărturisit la final Alexandro.
Alex Barbu