Foto: Octavian Isbășescu, ofițer de artilerie, și soția sa, Marioara. Studio Dobrescu, Câmpulung, martie 1944
El, Octavian Isbăşescu, era născut la Albeştii de Muscel, în 1919, şi urmase Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova. Ea, Marioara Duţoiu, se născuse la Bălileşti – Muscel, în 1923, şi studiase la Liceul de Fete din Câmpulung. Când el a ieşit ofiţer de artilerie, s-a îndrăgostit nebuneşte de ea, una dintre cele mai frumoase fete ale liceului.
Foto: Mirii Octavian şi Marioara Isbăşescu, 23 august 1942, Bălileşti – Muscel. Foto: I. Munteanu
Pe 23 august 1942 Octavian şi Marioara s-au căsătorit, iar nunta a avut loc în casa părinţilor fetei de la Bălileşti. Fotografiile realizate acolo de I. Munteanu, cel mai mare fotograf din Câmpulungul perioadei interbelice, stau mărturie pentru frumuseţea ieşită din comun a celor doi miri. Naşi le-au fost colonelul Gabriel Munteanu, comandantul Regimentului 30 Infanterie (Dorobanţi) din Câmpulung, şi soţia sa, Zoe.
Pe 18 septembrie 1943 sublocotenentul de artilerie Octavian Isbăşescu, încorporat în Regimentul 30 Infanterie, pleacă în război, pe Frontul de Est. Chiar în această zi, începe redactarea unui jurnal de campanie, în care gândurile se îndreaptă mereu spre Marioara, iubita rămasă acasă, departe de el. Pentru Octavian se sfârşea „ultima noapte de dragoste” şi începea „întâia noapte de război”:
Foto: Soţii Octavian şi Marioara Isbăşescu, 15 august 1943, Câmpulung. Foto: I. Munteanu
„Suntem în drum spre necunoscut…
Am lăsat de mult în urmă viile Drăgășanilor, masa lui Traian, Lotrul. Suntem în creierul munților, cu piscuri ce-şi aruncă fruntea în slăvi, înţepând norii ce tălăzuiesc asemeni turmelor, peste vârfurile semeţe.
Orele 18. Am ajuns la Făgăraş, staţia terminus, de unde începe calvarul pelerinajului pe jos. Am debarcat în întuneric şi am plecat la ora 1 noaptea pe direcţia Calbor – Cincu – Noiştat. Trudiţi peste măsură, înotând în pulberea drumurilor, coloana s-a pornit în marş ordonat, risipind ultimele frânturi de energie ale oamenilor.
Mărşăluim de câteva ore prin noapte, cu capul în piept, sorbind praful, fără să avem vreme să admirăm măreţia nocturnă a codrilor poleiţi de razele lunii. Văile huiesc de hodorogeala roţilor şi îndemnul cailor. Natura se deşteaptă din visările-i plăcute ca să audă tălăzuirea unei coloane din ce în ce mai îndobitocită”.
În clipele de răgaz, Octavian Isbăşescu îi trimite soţiei, cât poate de frecvent, scrisori de dragoste, pasionale:
Foto: Octavian Isbăşescu, elev al Liceului Militar „D. A. Sturdza”, Craiova, 1937
10 octombrie 1943,
Marioară scumpă, cu chip îngeresc, trăieşti aşa de adânc şi viu în sufletul meu! Niciodată nu am iubit. Ţi-o spun fără tremur în glas că nu am sufletul pătat de vreun nume. Pe albeaţa imaculată a sufletului, un singur nume e scris: numele tău drag.
După terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Octavian Isbăşescu a fost epurat din rândurile Armatei Române pentru că luptase ca ofițer pe Frontul de Est. S-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care a absolvit-o cu strălucire în 1950, fără ca apoi să i se permită să profeseze din cauza descoperirii „dosarului” său necorespunzător: combatant pe Frontul de Est. Nevoit să se reprofileze, a urmat studii de topografie şi a devenit inginer topograf.
Foto: Marioara Duțoiu, elevă a Liceului de Fete din Câmpulung, circa 1941
În ultima parte a vieţii a citit imens, în special cărţi de istorie şi filozofie a culturii, multe în limba franceză, alimentându-şi setea de cunoaştere care l-a caracterizat întotdeauna. Octavian Isbăşescu s-a stins din viaţă în 2010 la Bucureşti, ajuns la vârsta de 91 de ani.
Notă:
Ca material ilustrativ, s-au folosit fotografii din colecţia personală, aflate în expoziţia „Familii din Câmpulung (1880-1950)” – autor, fotografii şi documentaţie Adrian Săvoiu. Expoziţia este deschisă până la sfârşitul lunii aprilie la Muzeul Naţional „Brătianu” – Vila Florica din Ştefăneşti, Argeş.