- Frânturi din sate ale Muscelului, adunate în curtea Casei „George Topîrceanu”
Parteneriatul Muzeului Municipal Câmpulung cu Centrul Cultural Oratia a continuat cu un eveniment organizat în premieră naţională, „Noaptea Muzeelor la sate”, sâmbătă, 2 septembrie 2023. „Noaptea” musceleană a urmărit nu doar să prezinte publicului comorile păstrate de la înaintaşi de familiile din zonă, cooptate în acest demers cultural, ci şi să pună în valoare una dintre secţiile Muzeului, Casa Memorială „George Topîrceanu”, din satul Nămăeşti. Carmen Bârloiu, din partea Centrului Cultural Oratia, a invitat câţiva musceleni care, asemenea ei, au drag şi respect pentru tradiţiile noastre, pe care le promovează prin colecţiile personale sau ale instituţiilor din localităţile muscelene – şcoli, biblioteci, cămine culturale – care au mici muzee de artă populară. După invitarea expozanţilor, a urmat munca de amenajare a „standurilor” fiecărei familii şi instituţii care au contribuit cu port popular, mobilier şi decoraţiuni interioare, obiecte din gospodăria ţărănească, folosite fie la treburile casnice, fie în practicarea diverselor meşteşuguri, icoane şi fotografii vechi. Alexandru Oprea şi colegii săi de la Muzeul Câmpulung au făcut o treabă excelentă, reflectată în amenajarea cu grijă şi inspiraţie a fiecărui colţişor din curtea casei transformate în muzeu.
- „Noaptea Muzeelor la sate”, „un model de ceea ce se poate întâmpla dacă publicul şi privatul îşi pun mintea să facă ceva împreună”
Lăzile de zestre ale fetelor aflate în pragul măritişului s-au deschis pentru cei care n-au rezistat preţioasei invitaţii a organizatorilor de a pătrunde, împreună cu ei, în fascinanta lume a satului muscelean, care trăieşte datorită frumuseţilor păstrate de familiile cu dragoste pentru bunurile bunicilor şi străbunicilor. Colecţionarilor de carieră, precum Ionuţ Fintoiu, de la Rucăr, despre care se ştie că este musceleanul deţinător al celor mai multe costume populare, soţii Ţenţu, de la Dâmbovicioara, sau soţii Marin, de la Lereşti, care au încropit muzee săteşti cu ceea ce au adunat în timp, li s-au alăturat familii care nu s-au îndurat să renunţe la moştenirea predecesorilor trecuţi în eternitate. Primăriile Schitu Goleşti şi Bughea de Jos au avut şi ele reprezentare în cadrul expoziţiei de un farmec dincolo de cuvinte. După ce vizionai un stand, erai tentat să te întorci în acelaşi loc, ca să te asiguri că n-ai ratat ceva din tezaurul familiilor implicate într-o iniţiativă formidabilă.
Localităţile reprezentate în cadrul evenimentului au fost: Centrul Cultural Oratia – colecţia Ionuţ Fintoiu, Dâmbovicioara – Muzeul Sătesc deţinut de familia Lili, Cristina şi Dori Ţenţu, Voineşti-Lereşti – colecţia Nuţica şi Ionel Marin, Suslăneşti-Argeş – colecţia Bianca Popescu, Cetăţeni, Piatra-Stoeneşti – colecţia Cristina Bragă, Piatra-Stoeneşti – colecţia Raluca Lăzăroiu, Bădeni-Stoeneşti – colecţia Clara Păunescu, Schitu Goleşti – colecţia Sanda Safta, Bughea de Jos, Schitu Goleşti – colecţia Muzeului Comunal (exponate folosite în minerit).
Directorul Muzeului Municipal Câmpulung, Alexandru Oprea, a punctat în mesajul său valorile evidente ale „Nopţii Muzeelor la sate” legate de tradiţii şi de conservarea unei identităţi locale. „Din punctul meu de vedere, această seară este şi despre puterea parteneriatului, despre puterea cooperării. Este un model de ce se poate întâmpla dacă publicul şi privatul îşi pun mintea să facă ceva împreună. Cu resurse minime, şi din partea sectorului privat, şi din partea sectorului public, reuşim să avem o coeziune de resurse, de idei, de principii şi, mai ales, de efort. Toate adunate în jurul unui obiectiv comun, acela de a conserva identitatea locală şi a o pune o valoare. Din punctul de vedere al Muzeului Municipal Câmpulung, nu pot decât să adresez mulţumiri, în primul rând, echipei mele, pentru că vedeţi ce efort logistic a fost aici, Centrului Cultural Oratia şi tuturor expozanţilor, fie că sunt primării şi colecţionari privaţi, pentru că au înţeles să creeze din Casa „George Topîrceanu” un spaţiu de energie pozitivă, în scopul acestei culturi etnografice pe care o avem.”, a afirmat acesta.
- Expozanţii şi-au prezentat colecţiile pentru cei care le împărtăşesc pasiunea
Povestea odoarelor expuse am aflat-o de la deţinătorii lor veniţi la eveniment în port popular, cum se cuvine la o sărbătoare din viaţa comunităţii de altădată, recreată de Centrul Cultural Oratia şi Muzeul Câmpulung şi prin această manifestare aflată la debut.
Claudia Ologu a adus de la Cetăţeni „lada de zestre a fetei de măritat”, tema aleasă de reprezentanta comunei de la margine de Muscel, care l-a impresionat chiar şi pe Ionuţ Fintoiu cu costumele populare prezentate. „Zestrea ei conţine procoviţă, şervete, faţă de masă, macat, perne, plapumă şi, bineînţeles, frumoasele costume naţionale de la noi din zonă, adunate din comuna noastră, toate lucrate manual. Lucrate pe înserat, chiar pe înnoptat, ca să nu se fure modelul.”, ne spunea Claudia Ologu despre minunăţiile strânse, împreună cu colegele de la Primărie, de la consăteni. Primarul Mugurel Minciună plănuieşte să deschidă un muzeu, însă, deocamdată, n-a găsit un spaţiu adecvat.
Carmen Bârloiu le-a prezentat jurnaliştilor şi celorlalţi invitaţi ai „Nopţii Muzeelor la sate” standul de la Dâmbovicioara reprezentând câteva bunuri din colecţia privată a familiei Lili, Cristina şi Dori Ţenţu. „Am ales să aducem aici câteva piese, pentru a fi văzute în cadrul evenimentului „Noaptea Muzeelor la sate”. La Dâmbovicioara sunt foarte multe, au inclusiv un joagăr mare. În principal, am expus piese din lemn, pentru că celelalte comune au optat mai mult pentru ţesături şi costume. Şi noi ne-am dorit să fie prezentă fiecare comună cu câte ceva. Şi atunci, noi am ales să mergem pe obiecte din lemn, începând cu cele de uz casnic: putineiul, găleata de muls, ciurul de mălai, storcătorul de cartofi, străbunul blenderului de astăzi, o şa foarte veche. Avem o ladă cu care plecau băieţii în armată, care se apropie de suta de ani şi are multe amintiri în fiecare carie şi fiecare fibră de lemn. Acum scoatem la lumină poveştile din fiecare comună, din fiecare sat. Am început să bat toate satele, pentru că asta îşi propune Centrul Cultural Oratia să facă: să încerce să catalizeze oamenii care au aceste colecţii şi vor să le scoată la lumină.”, spunea Carmen Bârloiu despre colţişorul Dâmbovicioarei.
Unul dintre ele, pentru că a avut locul său meritat şi Ionuţ Fintoiu, reprezentantul Centrului Cultural Oratia. „Sunt onorat să fac parte din „Noaptea Muzeelor la sate”, aflată la prima ediţie. Am ales să vă aduc astăzi o fotă cu viţa de vie, pentru că este perioada în care se culeg viile, deşi noi nu avem o zonă bogată în struguri. Am mai adus un costum turcoaz, care este reprezentativ pentru zonă. Costumele au peste o sută de ani. Anul viitor, promit să facem o întreagă expoziţie.”, s-a angajat Ionuţ Fintoiu.
Icoana aşezată în centrul vitrinei are pe o parte Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, iar pe cealaltă parte, Învierea. Icoana este un dar oferit de un preot din Rucăr bunicilor lui Ionuţ Fintoiu, iar vechimea ei este în jurul a 150 de ani.
Din partea familiei Popescu, talentata Bianca ne-a vorbit despre moştenirea familiei de la Suslăneşti, formată din obiecte şi ţesături din secolul al XIX-lea. „Au aparţinut stră-străbunicilor mei, Lucica şi Ion Vlădău, şi stră-stră-străbunicii mele Lucreţia Cioalcă. Sunt aici tablouri cusute de străbunica mea, un plocat şi macate realizate la război de străbunica, ţoluri care apărau de ploaie măgăruşii, o ie, o fotă, bete, o broboadă, o cămaşă bărbătească, cearşaful de pat brodat de străbunica, icoane, fotografii ale străbunicilor mei, o maşină de cusut „Ileana”.”, sunt câteva dintre bunurile rămase în familie de la antecesori, pe care strănepoata intenţionează să le păstreze pentru a le transmite mai departe copiilor săi. Tot ca un amănunt inedit, mama Biancăi, Ruxandra Popescu, ne spunea că fata ei a găsit, cu o seară înainte, căutând într-un geamantan, o scrisoare de dragoste a unui soldat destinată bunicii sale.
Soţii Marin, din Voineşti-Lereşti, au adus la Nămăeşti o parte din colecţia „Casa Alexandra”, „botezată” după nepoata lor, colecţie înfiinţată în anul 2016. „De atunci şi până în prezent, am achiziţionat şi alte piese, cu care putem face încă o colecţie. Ce am expus aici provine din muzeul de la Ateneul Voineşti, dar noi putem organiza încă o colecţie de 400-500 de bunuri. Au trecut şapte ani, în care noi am achiziţionat încontinuu şi avem piese care nu sunt expuse nicăieri.”, a afirmat Nuţica Marin.
„Avem o promisiune de la doamna primar Lasconi, că ne dă Grădiniţa din Valea Româneştilor. Vrem s-o utilăm cum era o casă bătrânească de la noi, din Muscelul de nord.”, a adăugat Ionel Marin. Soţia sa este de loc din Valea Româneştilor şi acolo sunt ţinute o parte dintre piesele care nu sunt expuse.
Raluca Lăzăroiu, din Piatra, comuna Stoeneşti, a vorbit despre conţinutul lăzii de zestre primite pentru muzeul pe care îl deţine la şcoala din sat. „Am adus, spre a ne delecta, o frumoasă ladă de zestre, în care am expus cam tot ce îşi puneau fetele înainte de a se mărita, pentru a pleca cu ea în noua ei casă. Acesta este rolul unei lăzi de zestre. Înainte avea rolul de mobilier, după aceea fata care trebuia să se mărite depozita în ea tot ce-i trebuia în noua casă: şervete, ştergare, cele mai frumoase costume populare cusute de ea, icoane, obiecte de ceramică. După ce ducea lada în noua casă şi-o depozita la loc de cinste, rămâneau acolo câteva obiecte de valoare şi începea să-şi lucreze obiectele pentru înmormântare. Cu cât fata era mai bogată, cu atât lada era mai mare. La început, lada era lucrată de tatăl miresei, care încrusta pe ea simboluri ale fertilităţii şi bogăţiei noilor însurăţei. După aceea lada de zestre a fost făcută de meşteri populari, din lemn de brad, ales din pădure cu mare grijă, astfel încât să nu se strice. Întâi era uscat foarte bine, apoi erau puse pe el diferite modele, poate, chiar pietre preţioase. Această ladă are desenaţi pe ea un păun şi doi papagali, păunul fiind simbolul frumuseţii şi al măreţiei. Lada a aparţinut unor rude ale soţului meu.”, a descris Raluca Lăzăroiu darul cu care rudele au răsplătit pasiunea sa pentru trecut.
Clara Păunescu a adus de la Bădeni-Stoeneşti câteva costume populare femeieşti şi bărbăteşti, pe care le-a descris celor care i-au vizionat standul. „Acasă am o ladă cu un număr mare de costume, dar le-am ales pentru expoziţia de astăzi pe cele pe care le-am considerat reprezentative. Totul a pornit din dragostea faţă de bunicii mei. În momentul în care bunica a plecat la Domnul, m-am gândit că singurul lucru care m-ar face să mă apropii de ea este de a-i păstra o parte din obiectele ei, de îmbrăcăminte, în primul rând. Atunci când mă îmbrac cu ele, parcă simt că este alături de mine. Le port cu drag. Şi le port tot timpul.”, spunea Clara Păunescu.
Ea este autoarea unei monografii a portului popular, realizate cu ajutorul informaţiilor obţinute de la consăteni şi, în special, de la bătrânele satului, şi cu ajutorul fotografiilor vechi. „Suntem trecători pe acest pământ şi trebuie să lăsăm ceva în urma noastră. Bunicile noastre au lăsat fiecare în casele lor. Nouă ne revine datoria să le strângem într-un muzeu. Nu ştiu dacă vom reuşi vreodată la Stoeneşti. Încercăm. Pentru că este o carte de vizită a trecutului celor care au fost înaintea noastră.”, a continuat aceasta. În afara costumelor populare, Clara Păunescu a adus câteva obiecte de uz casnic, lampa, felinarul, fierul de călcat, şi o icoană foarte veche.
Turul vizitatorilor pe la standurile în culori vii şi parfum de odinioară a fost însoţit de naiul şi vioara Biancăi Popescu, prezentă cu un bonus: un recital în curtea muzeului devenit inima unui sat de demult, care a pulsat în ritmul muzicii şi al poveştilor depănate până târziu în noapte.
Magda BĂNCESCU
