Cele mai proaste perioade traversate de conducerea municipiului de-a lungul timpului au fost cele în care primarii au făcut echipă cu viceprimari profesori. Job-ul de bugetar care are ritualul lui – program scurt şi vacanţe lungi – este incompatibil cu munca de vice, care presupune ore bune petrecute pe teren, nu în birou, contemplând de la fereastră trecătorii din Piaţa Primăriei. Viceprimarul este, prin prisma domeniilor gestionate, omul-cheie al unei administraţii locale, afirmaţie care ar fi trebuit să fie valabilă şi în cazul actualului secund al Elenei Lasconi, ţinând cont de sarcinile încredinţate: ADP, cu toate activităţile sale, de la reparaţii de drumuri şi îngrijire a spaţiilor verzi, până la parcări, câini şi iluminat, Edilul, Pieţele şi şcolile. Calitatea de profesor şi funcţia de director de şcoală l-au apropiat pe Nicolae Zaharia doar de învăţământ, restul domeniilor părând că n-au niciun coordonator cu care directorii Nicolae Pătru, Mişu Vasilescu şi Eduard Boeru să se consulte. Nepotrivirea lui Nicolae Zaharia cu postura de viceprimar nu este prima experienţă neplăcută pentru Câmpulung care, înaintea lui, a mai trecut de trei ori prin această situaţie nefericită, administrativ vorbind.
Cei patru viceprimari profesori: Bundoiu, Sârbu, Blidaru şi Zaharia
După revoluţie, Câmpulungul a avut patru viceprimari care la bază erau profesori. Neinspirată alegerea colegilor consilieri locali care au ignorat principalele treburi ale viceprimarului, omul care se înnoroieşte şi se prăfuieşte pe teren, unde, în teorie, se consumă treaba unui vice. Uitaţi-vă la comune, unde secundul primarului zici că e membru al unei formaţii de lucru a Primăriei! Nu-l deosebeşti de muncitori, căci nu ezită să pună osul la treabă dacă este nevoie. La noi, lipsa flerului consilierilor a mers într-acolo încât l-au ales parcă pe cel mai dichisit dintre ei, cu cămaşa scrobită şi pantofii fie de lac, fie de piele întoarsă, potriviţi doar covorului din birou, nicidecum gropilor şi bălţilor din oraş.
Uitându-ne în trecut, au păţit-o şi alţii înaintea Elenei Lasconi, care n-au prea avut ce să scoată din secunzii lor. Adică nu poţi ridica pretenţii de ore suplimentare unora învăţaţi cu vacanţă după vacanţă, plus un concediu cât ţine vara.
Cei patru profesori din istoria administraţiei publice locale, cocoţaţi în poziţia de viceprimar, au fost următorii:
- Lucian Bundoiu – PNL, care a făcut echipă cu primarul Sorin Buta, în mandatul 1996-2000;
- Gheorghe Sârbu – PSD, coleg de etaj şi de partid cu primarul George Bălan, în mandatul 2000-2004;
- Mărgărin Blidaru – PSD, un figurant dependent de propria imagine, care nu i-a stat în cale primarului Liviu Ţâroiu, în mandatul 2016-2020;
- Nicolae Zaharia – PNL, partener de alianţă nefericită (şi sabotoare pe deasupra!) pentru primăriţa Elena Lasconi, în mandatul 2020-2024.
Ţâroiu rămâne cel mai bun viceprimar
Din punct de vedere al prestaţiilor în funcţia de viceprimar ale profesorilor, clasamentul se menţine neschimbat, cu Bundoiu în frunte şi cu Zaharia pe ultimul loc. Dacă Bundoiu şi Sârbu tot i-au mai dat o anemică mână de ajutor primarului, în schimb, Blidaru şi Zaharia îţi lasă impresia că nu se mişcă din faţa oglinzii. Ce-i drept, Bundoiu şi Sârbu erau din altă generaţie, dascăli mai în vârstă, care nu puneau aspectul fizic pe primul loc. Zaharia, clar lucru, petrece în faţa şifonierului (cu oglindă!) mai mult timp decât primăriţa, arătând ca scos din cutie în fiecare zi. Doar nu te boţeşti şi te umpli de sudoare stând pe scaun în cel mai elegant birou din Primărie! Şi cel mai scump, pentru că totul a fost schimbat după Blidaru! Zaharia a avut pretenţia de mobilă nouă, covor nou, perdele noi, fiind biroul în care s-a investit cei mai mulţi bani după preluarea mandatului.
Elena Lasconi a descris, în câteva cuvinte, lejeritatea muncii de viceprimar. „El, întotdeauna, în weekend este plecat. El are vacanţă, îşi ia weekend prelungit. Şi acum este în concediu. Viaţa de viceprimar este un concediu permanent.”, spunea aceasta despre Zaharia pe care nu se poate bizui pentru muncile bărbăteşti ale Primăriei. Care se întâmplă frecvent după ora trei a după amiezii, când vicele părăseşte instituţia, şi la sfârşit de săptămână, când bugetărimea are liber.
Am mai spus-o şi cu alte ocazii şi o reluăm şi în această relatare. Cel mai bun viceprimar al Câmpulungului a fost Liviu Ţâroiu care, chit că a mai mârâit că primarul Călin Andrei l-a ţinut la distanţă, a avut libertatea de a-şi construi programul de investiţii cu ADP-ul cam cum a dorit. Nu-l vedeai pe Ţâroiu la patru ace la serviciu, ştiind că se „mozoleşte” pe viroagele municipiului. La asfaltări, la inundaţii, la furtuni, la adăpostul de câini, la toaletări îl vedeai cumva pe Andrei? Nu. Ţâroiu era „stăpânul” domeniului public în mandatele 2008-2012 şi 2012-2016, când ceea ce ţinea de pietruiri, plombări şi asfaltări a fost treaba viceprimarului.
N-a mai fost cazul după Ţâroiu, când consilierii, împreună cu primarul, au ales ce-a fost mai rău: nişte simandicoşi trimişi de primari să le ţină locul la sindrofii culturale. Claudiu VIŞAN