După mai bine de 100 de ani, castorul revine acasă, în albiile râurilor Dâmboviţa, Argeşel şi Râul Târgului, judeţul Argeş. După succesul reintroducerii zimbrilor în zonă, prezenţa castorului reprezintă o importantă atracţie turistică, dar şi un beneficiu pentru mediul înconjurător. Castorul este simbol naţional al Canadei din 1975 şi generează venituri importante pentru această ţară. În România specia a fost reintrodusă în ultimii 24 de ani, este protejată, însă, din 23 decembrie 2021 este supusă unui regim legislativ care permite intervenţii.
Castorii pe pământurile noastre
Brebul este denumirea sub care era cunoscut Castor fiber în arealul nostru, cele mai vechi fosile fiind descoperite pe malul Oltului, la Slatina. Săpăturile arheologice atestă prezenţa lui în toate zonele ţării noastre, iar istoricii arată că numărul acestora scade odată cu defrişările masive şi din cauza vânătorii. Strămoşii castorilor au venit în Europa din America în miocen şi pliocen, cu aproximativ 23 de milioane de ani în urmă, ajungând în perioada postglaciară să populeze toate bazinele de apă înconjurate de păduri. Ca dovadă a prezenţei lor trecute, numeroase sate româneşti poartă nume ca Brebu, Breb, Brebine, toponimia actuală numărând peste 100 de sate cu acest nume. Pe Valea Dâmboviţei se înalţă Muntele Brebul, unul dintre toponimele care amintesc de prezenţa mamiferului în zona montană. Cel mai vechi toponim este Hodust, menţionat la 1135, apoi satul Hodos la 1169, sinonim cu Hodiş, cuvânt care înseamnă locuri bogate în castori. De această toponimie se leagă sate ca Hodărăşti, Dâmboviţa, Hodea, Muramureş, Hodea, Arad, Hodea Bihor, Hodoni, comuna Saschiz, etc. La fel de bogată este şi toponimia legată de pâraie, dealuri, văi şi lunci din preajma apelor: Balta Brebilor, Balta Brabul, dealurile Brebeni, vâlceaua Brebenul.
Castorul era răspândit pe întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic, existând nenumărate dovezi scrise în acest sens. Încă de la 1500 diverse documente vorbesc despre calităţile castorului, în special despre valoarea pe care o are blana acestuia, carnea gustoasă, coadă, considerată o adevărată delicatesă, castoreum (secreţie folosită în parfumerie), dar şi despre „vindecările miraculoase” care i se atribuiau. Scrisorile familiei Nadasdy din sec. XVI-lea indică numărul crescut de brebi în Transilvania şi arată că erau prinşi şi crescuţi în captivitate. Pe la 1700 blănurile de castor sunt menţionate în Regulamentul cojocarilor din Sibiu şi în documentele negustoreşti din zona Braşov. În 1823 farmacistul Ioan Schmitz atestă prezenţa brebului în malurile ostroavelor Dunării, iar ultima menţionare este în 1824, potrivit istoricului Ion Nania.
De ce au dispărut castorii?
Castorul european (Castor fiber) a dispărut la începutul secolului al XIX-lea, nu numai în România, ci şi în mare parte a Europei, din cauza că a fost vânat excesiv pentru blană şi pentru castoreum, substanţa cu care îşi marchează teritoriile. Castoreumul conţine mosc, un compus folosit în industria parfumurilor. Rolul său este de a fixa şi de a menţine diferite esenţe/parfumuri.
În România, proiectul de reintroducere a fost iniţiat de ICAS Braşov în perioada 1998-2003, când au fost eliberate 182 de exemplare de castori pe cursurile râurilor Olt, Mureş şi Ialomiţa, migrând până în 2010, fără vreo intervenţie umană şi în Delta superioară.
Rolul castorului şi cum se comportă
Castorul este supranumit „inginerul ecosistemelor” pentru ingeniozitatea prin care construieşte un mozaic de suprafeţe naturale, unde reţine apa şi extinde zonele umede, atât de necesare în condiţiile actuale ale schimbărilor climei şi secetelor prelungite. Deşi la prima vedere, barajele şi canalele create de castori par să incomodeze, acestea măresc capacitatea de stocare a apei şi produc o scurgere mai lentă a apei. În caz de furtuni sau ploi abundente, se reduce riscul de inundaţii, în zonele în care acesta există. În perioadele de secetă, apa care se eliberează mai lent din barajele castorilor va permite un flux constant de apă, inclusiv în pâraiele care în ultimii ani se usucă. Pescarii sunt printre primii care observă rolul benefic al castorilor. În zonele locuite de ei, peştele se înmulţeşte. Printre beneficiile pe care le aduce prezenţa castorului într-o zonă, este calitatea apei. Aceasta devine mai curată, datorită capacităţii de filtrare a barajelor. De asemenea, prezenţa castorilor atrage cu sine o multitudine de specii, zonele devenind mult mai frumoase şi atractive.
Contrar opiniei generale, el NU se hrăneşte cu peşte, ci doar cu vegetaţie: salcie, plop şi alun, mai rar mesteacăn, paltin sau anin. Preferă vlăstarii tineri şi arborii de esenţă moale, fără valoare economică. În plus, are grijă de ecosistemul în care trăieşte, menţinând întotdeauna o densitate suficientă de arbori şi vlăstari. Castorul nu mănâncă găini sau alte animale domestice şi nu are cum să inunde beciurile /gospodăriile sătenilor.
Deşi există îngrijorări referitoare la siguranţa barajelor hidrologice, cum ar fi Voina sau Pecineagu, nu există niciun risc pentru acestea, dovada fiind concluziile studiilor de fezabilitate. În primul rând, castorii preferă cursurile stabile de apă, unde găsesc condiţii propice de viaţă. Fluctuaţiile din barajele hidrologice nu sunt compatibile cu modul lor de viaţă. Chiar dacă o familie de castori ar alege să trăiască în proximitatea acestor baraje, nu pot afecta în vreun fel pereţii acestor construcţii. În pus, în România nu există şi nu a existat niciun caz de distrugere sau rupere a vreunui baraj hidrologic provocată de castori, în ultimii 24 de ani de când au fost reintroduşi.
Cât trăiesc castorii
Sunt monogami, trăiesc în familii permanente câte 12-14 ani şi se reproduc o singură dată pe an. Reintroducerea oricărei specii se face analizând condiţiile de mediu, dar şi menţinerea echilibrului natural. Castorii au prădători suficienţi în zonele de reintroducere, precum ursul, râsul, lupul şi vulpea.
Localizare şi plan de măsuri
Locurile de reintroducere în munţii Făgăraş sunt la distanţă de localităţi, în partea superioară a văilor: Bătrâna, Argeşel Chilia, Coman şi Bădeanca. Posibilitatea ca ei să ajungă şi să se stabilească în zone locuite este redusă. Deşi este o specie protejată, Planul de acţiune pentru conservarea la nivel naţional a populaţiei de castor eurasiatic (Castor fiber) din 23 decembrie 2021, realizat de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 22 bis în 7 ianuarie 2022, prevede un plan de intervenţii. În eventualitatea scăzută, în zona de reintroducere din munţii Făgăraş, a unor potenţiale probleme, echipa Conservation CARPATHIA va interveni prompt în orice problemă cauzată de castori şi o va soluţiona, în funcţie de caz, aplicând norme prevăzute în Planul de acţiune precum: dezafectarea barajelor care prezintă riscuri, în special în zonele de câmpie, instalarea de garduri metalice/electrice, protejarea anumitor specii cu plase, îndepărtarea vegetaţiei lemnoase din anumite sectoare, asigurarea scurgerii libere a apelor sau chiar relocarea. Proiectul a presupus demersuri legale care au fost îndeplinite: studiu de fezabilitate, studiu de impact, aviz Agenţia Naţionala pentru Arii Naturale Protejate şi derogare prin Ordin de Ministru.
Beneficiile reintroducerii castorului
Prin barajele pe care le construiesc, castorii contribuie la purificarea şi filtrarea apei, îmbunătăţindu-i calitatea. Ei creează zone umede, suprafeţe întregi bogate din punct de vedere natural, ce oferă hrană şi adăpost pentru alte specii: păsări, peşti, insecte, amfibieni. Activitatea lor încurajează dezvoltarea lăstarilor tineri de specii lemnoase şi determină întinerirea vegetaţiei, creând condiţii favorabile pentru arbori noi. Pot reduce semnificativ viteza debitului şi chiar stabiliza volumul de apă în urma ploilor abundente, pot atenua efectul inundaţiilor şi pot ajuta, de asemenea, la susţinerea unui flux optim de apă în perioadele de secetă. Reintroducerea castorilor asigură oportunităţi pentru dezvoltarea turismului bazat pe observarea naturii. Cel mai cunoscut exemplu este al Canadei, unde castorul a devenit simbol naţional din 1975. O parte din veniturile de 104,9 miliarde USD generate din turism (2019) se datorează şi castorului. Pentru a sprijini dezvoltarea turismului în zonă, Conservation CARPATHIA va crea un program complet de servicii şi produse de ecoturism asociate speciilor reintroduse: zimbru şi castor, pentru ca natura să devină un motor pentru dezvoltarea locală şi să aducă beneficii comunităţilor din zona munţilor Făgăraş. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale, folosirea facilităţilor oferite de pensiuni. Turismul nu va rezolva toate problemele economice, dar va fi o sursă importantă de venit. Natura este sursa noastră de viaţă şi orice acţiune umană negativă poate avea un impact pe care cu greu îl putem repara. Fiecare animal sălbatic are rolul său şi aduce cu sine prosperitatea altor specii, menţinerea echilibrului în natură şi bunăstarea noastră a tuturor.