La Rucăr, prada este împărţită, vorba vine, de urs cu o haită numeroasă de câini sălbăticiţi, care îl lasă pe un sătean fără lighioanele din bătătură. Dacă mai sunt şi alţii în situaţia lui nu cunoaştem, însă numai septuagenarul lăsat de maidanezi fără oi, capre şi chiar porci are obiceiul să vină la Primărie şi să reclamele atacurile, pentru care nu-l despăgubeşte nicio lege. La fel ca petentul rămas fără prune, şi acesta s-a ales tot cu un săltat de umeri din partea autorităţilor, care i-au servit un refren emoţional. Care sigur i-ar revolta pe cei care vor mai degrabă un drum reparat decât un adăpost de câini.
Un adăpost de câini, susţine Ionel Dulamă, va costa Primăria cel puţin 100.000 de lei pe lună
Nea Jan, după cum l-au anunţat gazdele pe al doilea petent prezentat înaintea lor, la şedinţa ordinară a Consiliului Local din 5 octombrie 2021, are următoarea doleanţă. „Acum trei ani, mi-au mâncat trei oi câinii vagabonzi de la gunoaie. Tot acum trei ani, doi porci. Acum doi ani, doi iezi. Vineri, o oaie la 25-30 kile carcasă mi-au făcut-o câinii praf. O capră mi-au mursecat-o, îi fac tratament de vineri, dar nu se mai scoală. Ce facem cu câinii? Sunt bolţari destui la Valea lui Maldăr. Nu se poate face ceva pentru câini?”, întreabă omul şi se pare că nu este prima dată când adresează această întrebare autorităţilor locale.
„Te duci tale să le dai mâncare în fiecare zi, de trei ori pe zi?”, încearcă unul dintre membrii Executivului să-l descurajeze pe om, care îi întreabă pe aleşi dacă s-a adresat cineva până acum vreunei asociaţii de protecţie a animalelor fără stăpân, ca să vină să strângă câinii. „Pentru pagubele făcute de animalele astea nu pot fi despăgubit. Nu zic să mă despăgubească, dar nu mai pot să ţin un animal în grădină. Veniţi să vedeţi zilnic 10-15 câini. Mi-e frică să mă mai duc la animale în spate, că sar şi la mine.”, se plânge vârstnicul.
Care nu obţine de la primar mai mult decât „nu ştiu ce să facem”, argumentat în următoarea manieră. „Nea Jane, ca să putem intra în legalitate, suntem obligaţi să facem un adăpost pentru aceste animale. Ca să faci acest adăpost, trebuie să ai un tehnician veterinar, un medic veterinar, să ţii cel puţin 10 zile un câine vagabond prins de hingheri, pe care trebuie să-i plătim, să-i dai mâncare 10 zile, dacă nu e revendicat şi adoptat de o persoană, atunci trebuie să-l eutanasiezi. Toate acestea înseamnă cheltuieli foarte mari. Am mai discutat să încercăm să-i capturăm şi să-i ducem în adăposturi care sunt deja constituite în oraşele mari. Sigur că au şi ei câinii lor. Şi Mioveni, şi Piteşti, şi Câmpulung. Singura posibilitate ar fi să înfiinţăm acest adăpost, conform O.U.G. 155/2001, care înseamnă cheltuieli foarte mari. La acest moment, nu avem bani să facem aşa ceva. Dacă Consiliul Local hotărăşte acest lucru şi renunţăm la alte investiţii, n-am nimic împotrivă şi ne conformăm. Dar trebuie să luăm o dată o hotărâre: nu mai fac drumul x, drumul y şi fac adăpost pentru câini. Ne va costa cel puţin un miliard de lei vechi pe lună. Nu exagerez cu nimic. Am făcut calcule în acest sens. Trebuie să plăteşti hingheri, să-i prindă. Adăpostul trebuie confecţionat din plasă, din ce vom face acolo, trebuie să plăteşti tehnicianul veterinar, trebuie să plăteşti eutanasierea.”, susţine primarul Ionel Dulamă, completat de viceprimarul Ion Pârnuţă: „Te costă un câine pe zi mai mult decât un om.”
„Mi-a trimis poze şi fiica dumneavoastră, şi-a reluat ideea Dulamă. Eu n-am vrut, căci am mai avut nişte discuţii între noi aici. Consiliile Locale ale UAT-urilor au obligaţia de a înfiinţa servicii de specialitate pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Pot să fac un proiect de hotărâre ca să înfiinţăm adăpostul. Dar dacă n-avem buget, degeaba. Nu ştiu ce să facem.”, a răspuns Dulamă în momentul în care omul l-a întrebat ce este de făcut.
„Când ne-or mânca şi pe noi, atunci se ia o hotărâre.”, şi-a dat singur răspunsul cetăţeanul. „Măcar să-i castrăm.”, propune consiliera Gabriela Gheorghe, însă nici aşa nu e bine, în opinia Executivului, căci şi castrarea tot cu bani se face. Iar, după castrare, câinii sunt aduşi înapoi în teritoriu. „Poate mai şi mor în timp ce-i castrează.”, se amăgeşte consiliera Pro România cu împuţinarea maidanezilor în această manieră, deznodământ puţin probabil să se întâmple. M.B.