22.Despre tainele unei vieţi abundente
Odihna
Dacă cineva renunţă la eforturile sale şi se odihneşte în Dumnezeu, în Acela Care a împlinit totul pentru noi şi vrea să împlinească totul în noi, când noi ne predăm încrederii liniştite a credinţei adevărate pentru a ne odihni în Dumnezeu, atunci omul acela va şti din experienţă ce înseamnă adevărata sfinţire. Când un suflet intră în liniştea de sabat a încrederii depline, atunci vine Dumnezeu să ţină acolo sabatul şi să sfinţească, iar sufletul în care Se odihneşte El este la rândul lui sfinţit de El. Noi trăim în ziua a şaptea despre care nu se spune că s-a încheiat. Cum S-a odihnit în sfânta zi de sabat, aşa Se odihneşte El în Fiul Său cel Sfânt. Prin El putem intra acum în odihna Iui Dumnezeu pe deplin.
„Doamne, fă ca inima mea să fie locul Tău de odihnă! În linişte şi într-o încredere deplină, doresc să mă odihnesc în Tine, având siguranţa că Tu faci totul în mine. Fie ca părtăşia cu Tine, cu dragostea Ta şi cu voia Ta să constituie pentru mine taina unei vieţi de sfinţire!” Când El este totul pentru mine, atunci prezenţa Lui înseamnă sfinţirea mea. Odihna nu este încetarea lucrului pentru a nu mai face nimic, ci pentru a începe o nouă lucrare. Dumnezeu Se odihneşte, şi începe imediat să sfinţească locul în care El Se odihneşte. Creaţiunea reprezintă lucrările de edificare a templului; sfinţirea înseamnă să intre şi să-Şi aranjeze locuinţa în el. Minunată unitate cu firea omenească! Poţi cunoaşte Biblia oricât de mult, şi totuşi să fii lipsit de putere. Ceea ce trebuie este ca Dumnezeu să ne vorbească înăuntru cu putere, prin Cuvântul Său cel viu ca noi să cunoaştem în mod intim pe Cel ce este Cuvântul Viu, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. Realitatea credinţei noastre se va arăta prin stăruinţă. Duhul Sfânt, Care vine de la Dumnezeu peste cei ce se alipesc de El, aceasta e credinţa.
Pentru firea noastră, nimic nu-i mai greu decât a tăcea şi a aştepta. Ce înseamnă închinarea adevărată? Înseamnă să mărturisim în faţa lui Dumnezeu cine este şi ce a făcut El, în timp ce inima ni-i plină de El, se bucură de El şi de toate căile şi lucrările Lui.
Moartea faţă de noi înşine şi părtăşia cu Hristos
Vino, deci, şi aruncă la picioarele Domnului Isus această viaţă proprie şi firea ta cea veche! Apoi încrede-te în El! Nu te chinui să înţelegi totul, ci vino cu credinţa vie că Domnul Isus Hristos vrea să intre în inima ta cu puterea morţii Sale şi cu puterea vieţii Sale, şi atunci Duhul Sfânt ţi-L va aduce în inimă pe Hristos în întregime, pe Hristos cel răstignit şi pe Hristos cel înviat şi proslăvit. Omul dintâi nu e bun de nimic. Trebuie să dispară, şi Dumnezeu intervine pentru a-Şi îndeplini planul Său în Hristos. Avem nevoie să ni se deschidă ochii, ca să înţelegem că Duhul Sfânt a luat loc în inimile noastre. Prin Persoana Duhului, este şi Dumnezeu prezent, şi Fiul de asemenea (Ioan 14.23).
O, dacă ne-am da seama de vastitatea resurselor ascunse în inimile noastre! Este oare posibil ca Fiul lui Dumnezeu să-Şi fi vărsat sângele, iar păcatele mele să nu fie iertate? Nicidecum. Atunci, oare, este, posibil ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat şi eu să nu fi primit Duhul Sfânt? Numai unde se predică Crucea lucrează Duhul Sfânt. Numai crezând în sângele lui Hristos care curăţă de orice păcat şi numai având conştiinţa curăţită prin sângele Mielului, putem primi ungerea Duhului Sfânt. Crezând că Dumnezeu primeşte jertfa vie a întregii mele fiinţe şi că El îmi acordă binecuvântarea, eu mi-o însuşesc. E mare diferenţă între însuşirea prin credinţă a unui har şi experimentarea lui. Neînţelegând lucrul acesta, mulţi creştini s-au descurajat, văzând că nu se pot bucura imediat de ceea ce li s-a promis. îndată ce aţi răspuns invitaţiei lui Hristos şi aţi făcut predarea cerută, aveţi datoria de a crede că El v-a primit ofranda şi revarsă asupra voastră plinătatea Duhului. Totuşi se poate să nu observaţi nici o schimbare în starea voastră spirituală. Este momentul de a persevera. Să credeţi ca şi cum aţi vedea scris pe cer că Dumnezeu a primit darul vostru, ca un fapt împlinit. Socotiţi-vă oameni care aţi predat, cu adevărat, totul ca să obţineţi darul ceresc! Să credeţi că Dumnezeu a turnat asupra voastră plinătatea Duhului, şi în curând, vă veţi bucura de ea. Mulţumiţi prin credinţă şi aşteptaţi! Nu veţi fi dezamăgiţi.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424