Refugiul Iezer, cel mai mare şi mai vechi refugiu montan din ţară, situat la o altitudine de 2165 de metri, a oferit recent imaginea nesimţirii unora care-şi spun turişti, dar nu respectă legile nescrise ale muntelui, lăsând în urma lor dovezi certe ale lipsei de educaţie: multă mizerie şi pagube materiale!
Uşa spartă, salteaua distrusă
Reabilitat cu multă trudă, în anul 2018, de formaţia Salvamont Câmpulung, cu sprijinul unui ONG din Bucureşti, refugiul Iezer a fost găsit vandalizat, marţi de dimineaţă, de salvatorii montani musceleni. Indivizi necunoscuţi au spart uşa de la intrarea în adăpost şi au distrus salteaua din burete a unui pat. „Vă mulţumim pentru faptul că aveţi grijă de munca noastră! Uşa de termopan spartă cu piciorul şi salteaua făcută praf!”, este mesajul de „mulţumire” adresat huliganilor care au recurs la acest gest, postat pe pagina de Facebook a Serviciului Public Judeţean Salvamont Argeş, alături de dovezile fotografice ale distrugerilor. Mesajul a atras peste 160 de comentarii şi 290 de distribuiri în mediul online şi, în afara persoanelor care s-au arătat indignate de cele întâmplate, nu puţini au fost cei care au dat vina pe animalele sălbatice, favorizate de factorul uman, venind şi cu argumente în acest sens. „Eu, unul, cred că e vorba de animal. Probabil, câine sau vulpe. Mai degrabă vulpe. Dacă era spărtură de bocanc, ruptura din uşă era mai rotundă, cu margini mai uniforme. Aici se vede că s-au rupt bucăţi mici, adică pare să fie vorba de muşcături repetate. Posibil să fi existat o crăpătură, iar animalul, dacă a simţit că există mâncare în interior, a lărgit gaura ca să intre. Plasticul ăla, după o vreme, se răscoace şi devine casant, aşa că n-ar fi de mirare ca spărtura să fie făcută de vulpe şi nu neapărat de un animal mai puternic. Salteaua e roasă de animal fără niciun dubiu. Însă totul s-a putut întâmpla, pentru că uşa metalică a fost lăsată deschisă (sau n-a fost închisă bine şi vântul a dat-o la o parte) de către nişte turişti neatenţi. Clar, evenimentul are la origine atitudinea greşită a turiştilor care au poposit acolo.”, a opinat Cătălin Pomeanu. „Asta e ruptură de urs. A scobit cu ghearele jos şi a împins până a dat uşa de perete. Salteaua mirosea a grăsime/transpiraţie şi a scobit să caute de mâncare. Este hilar câtă lume dă vina direct pe oameni, fără să ştie o iotă despre sălbăticiuni. Băi, da nimic. A, dacă era om, deschidea uşa cu umărul sau, în extremis, dacă nu se deschidea şi murea de viscol, dădea cu talpa lângă clanţă, nu jos. Aşa că nu vă mai lamentaţi în comentarii şi plângeţi că suntem o ţară de proşti şi cocalari. Nu suntem.”, i-a ţinut isonul Gabriel Zorileanu.
Animal cu… două picioare!
Misterul a fost dezlegat în cele din urmă de salvamontiştii câmpulungeni, în baza urmelor din zăpadă: a fost animal cu două picioare! „Uşa a fost reparată, am făcut curat înăuntru… Nu a fost animal, ci un animal de turist. La plecare, au lăsat urme pe zăpadă. Le mulţumim celor care ne-au anunţat prompt. Sperăm ca data viitoare să îi şi prindem, pentru că s-au înmulţit „cheflii de refugiu”…”, se arată într-o altă postare a Salvamont Argeş. Ultima remarcă a salvamontiştilor nu este întâmplătoare pentru că în ultimii ani, la nivelul întregii ţări, tot mai multe refugii montane şi cabane cu rol de adăpost pentru turiştii civilizaţi au fost transformate de „pantofarii” şi „sacoşarii” fără educaţie montană în adevărate cuiburi de petreceri, cheflii lăsând în urma lor un dezastru, cu „munţi” de gunoaie şi mobilier distrus, ca să nu mai vorbim de obiectele luate ca „suveniruri”! Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că adăposturile montane au uşile deschise pentru oricine are nevoie de un loc cald înainte de ascensiunea pe munte sau la finalul ei, nefiind gândite pentru dezmăţuri bahice!
Refugiul Iezer a fost construit în 1939, însă, cu trecerea anilor construcţia s-a degradat. În anul 1974, refugiul are parte de o primă reabilitare, fiind extins până la dimensiunile pe care le are în prezent, putând adăposti 30 de persoane. În vara lui 2018, gradul de confort al turiştilor a crescut, după ce refugiul a fost modernizat de salvamontiştii câmpulungeni, cu ajutorul membrilor Asociaţiei „Oxigen”, din Bucureşti, entuziaşti ai muntelui, care nu au fost la prima acţiune de acest gen.
Narcis MANOLE