„Nemulţumitului i se ia darul”, este vechea vorbă românească pe care o vor simţi, din primăvară, majoritatea agenţilor de pază de la Poliţia Locală Câmpulung. „Darul” fiind salariul pe care 13 inşi îl vor pierde prin concediere, începând cu 30 aprilie 2021. Salariu de care, oricum, erau nemulţumiţi, de vreme ce, în urmă cu trei ani, l-au dat în judecată pe Liviu Ţâroiu, de la care cereau un nivel maxim de retribuire. Nivel maxim de care au beneficiat chiar înainte de apariţia legii care elimina anumite inechităţi invocate de aceştia la proces. Paznicii de la Locală voiau, însă, să câştige cât poliţiştii locali, lucru imposibil, întrucât aceştia din urmă au statut de funcţionari publici.
Procesul pentru salarii, declanşat de 13 paznici – acelaşi număr propus pentru disponibilizare, prin desfiinţarea posturilor -, s-a judecat şi s-a rejudecat la Tribunalul Bucureşti, care a hotărât la fel de fiecare dată. Verdictul a reprezentat un dublu eşec pentru agenţii de pază ai Poliţiei Locale. După ce au pierdut prima oară acţiunea deschisă în 2018, comunitarii s-au adresat Curţii de Apel Bucureşti, care, în toamna anului 2019, le-a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti. Astfel, în vara anului 2020, solicitarea celor 13 angajaţi de la Poliţia Locală a revenit pe masa de lucru a magistraţilor bucureşteni.
Liviu Ţâroiu nu i-a încurcat pe reclamanţi. N-a trimis un jurist la proces şi n-a depus întâmpinare
Ce revendică agenţii primarului? Drepturi băneşti, cu toate că Liviu Ţâroiu, în mandatul căruia a izbucnit litigiul, a fost cel mai omenos primar cu subordonaţii, sacrificând dezvoltarea municipiului pentru salariile angajaţilor Primăriei. Părţile reclamante sunt 13 dintre cei 18 agenţi de pază ai instituţiei: Alin Boarţă, Rîndunel Colţ, Dan Dumitru Coman, Alin Constantin Guţă, Ion Ilincescu, Petruţ Jinga, Petrilena Krizsala, Cristinel Muşat, Cătălin Vasile Neacşu, Gheorghe Pîrvu, Marian Rizoiu, Virgil Stăvaru, Ştefan Stroescu. Iniţial, au fost 14, dar unul a murit între timp. Cu toţii sunt reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex.
Cei enumeraţi au dat în judecată municipiul Câmpulung, reprezentat de primar, dar şi primarul, separat, figurează ca pârât în proces. Acţiunea introdusă pe 23 iunie 2020 – este vorba despre rejudecarea procesului – s-a finalizat pe 5 octombrie 2020, cu a doua hotărâre nefavorabilă petenţilor.
Liviu Ţâroiu a lăsat impresia că nu vrea să-i încurce pe subordonaţi, mai cu seamă că 2020 era an electoral. O dată, n-a trimis pe nimeni la procesul de la Bucureşti, pentru a apăra bugetul local de pretenţiile băneşti ale celor 13. A doua oară, n-a depus întâmpinare, municipalitatea fiind decăzută din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii.
Ce nemulţumiri aveau paznicii Primăriei „înregimentaţi” la Poliţia Locală aflăm din conţinutul hotărârii judecătoreşti, publicate pe portalul rolii.ro. Prin cererea depusă la instanţă pe 31 ianuarie 2018, care s-a rejudecat din vara până în toamna anului trecut, reclamanţii solicitau ca Primăria şi primarul să fie obligaţi să le stabilească nivelul de salarizare în funcţie de maximul existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional. Apoi să le plătească drepturile salariale reprezentând diferenţa dintre salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare şi salariile efectiv achitate reclamanţilor, începând cu 9 aprilie 2015, până la data rămânerii definitive a hotărârii. Sumele urmau să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare, până la data plăţii efective. În plus, cei 13 mai cereau judecătorilor să oblige autorităţile de la Câmpulung să le achite şi dobânda legală aferentă drepturilor salariale rezultând din diferenţa punctată mai înainte. Şi, bineînţeles, să le achite şi cheltuielile de judecată.
Comunitarii s-au plâns că persoane cu aceeaşi funcţie şi activitate au salarii diferite
Agenţii de pază au susţinut că ei au statut de personal contractual, din 2010, de când s-a înfiinţat Poliţia Locală. „Pe fondul unor reglementari legale deficitare în materia salarizării personalului bugetar, s-a creat o situaţie inechitabilă în cadrul autorităţilor şi instituţiilor de stat, ajungându-se în situaţia în care persoane, care au aceeaşi funcţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, să fie salarizate în mod diferit. Practic, în cadrul aceleiaşi instituţii, angajaţii încasează sume diferite pentru salariul de bază sau sporuri, deşi au aceeaşi funcţie şi desfăşoară aceeaşi activitate, întrucât au dispărut treptele de salarizare şi, implicit, posibilitatea promovării/ încadrării în treptele de salarizare superioare deţinute de colegi din cadrul aceleiaşi instituţii.”, redăm din hotărârea instanţei.
Remedierea disfuncţionalităţilor întâlnite peste tot, la nivel naţional, nu numai la Câmpulung, s-a încercat printr-o ordonanţă de urgenţă din 2014, modificată prin Legea nr.71/2015. Astfel, s-a prevăzut ca „persoanele care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradație, vor fi salarizate la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”
În realitate, paznicii erau plătiţi la nivelul maxim
Prima dată când s-au judecat pretenţiile agenţilor de pază, primarul Liviu Ţâroiu a părut mai interesat de cursul procesului. În sensul că, în luna martie 2018, la două luni de când a fost chemat în judecată, a depus o întâmpinare, prin care a cerut respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. Şi asta deoarece paznicii erau „salarizaţi la nivel maxim în cadrul Primăriei Câmpulung chiar înainte de apariţia O.U.G. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, în cadrul instituţiei neexistând diferenţieri de nivel de salarizare între persoane care au aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, vechime şi studii.”
În cazul Poliţiei Locale, Primăria a insistat, în documentul trimis instanţei, că „nu există discriminări şi diferenţieri nejustificate”. Şi că reclamanţii nu au indicat care ar fi nivelul maxim de salarizare care ar fi trebuit plătit, tocmai pentru că aceştia sunt deja plătiţi la nivelul maxim, neexistând nicio prevedere legală care să nu fie pusă în aplicare.
Argumentele Primăriei au cântărit mai mult decât ale angajaţilor săi, astfel că, pe 19 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea comunitarilor. Perdanţii au declarat recurs, admis de Curtea de Apel Bucureşti, pe 21 noiembrie 2019, dar numai pe motivul că cererea a fost judecată de un complet de Contencios Administrativ şi Fiscal, în locul unuia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. Astfel s-a ajuns la rejudecarea cazului.
Concluzia Tribunalului: agentul de pază nu poate avea acelaşi salariu ca al poliţistului local
Ajunsă din nou la Tribunal, cererea angajaţilor Poliţiei Locale a avut aceeaşi soartă. Magistraţii de la Bucureşti au considerat că nivelul maxim salarial cuvenit agenţilor de pază „se stabileşte doar prin raportare la nivelul maxim existent din cadrul instituţiei publice pârâte, iar nu din cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010.” Cum Primăria Câmpulung exercită funcţia de ordonator principal de credite, „reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite stabilirea nivelului de salarizare prin raportare la personalul altor instituţii sau autorităţi publice, fiind vorba de ordonatori principali de credite diferiţi, fără vreun raport de subordonare. Cât priveşte solicitarea acestora de a li se acorda nivelul maxim de salarizare din cadrul instituţiei pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie şi în specialitate, Tribunalul o consideră neîntemeiată, probele administrate indicând că reclamanţii au beneficiat de nivelul maxim de salarizare. Astfel, din tabelul ce cuprinde situaţia salarizării reclamanţilor inserat în cuprinsul întâmpinării reiese că toţi reclamanţii au acelaşi salariu de bază şi diferenţele salariale rezultă doar din tranşele de vechime în funcţie.” (sursa citatului: rolii.ro)
Nici când le-a cerut instanţa, paznicii n-au indicat concret un nivel superior de salarizare aplicabil în cadrul Primăriei. (…) „Codul Muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, însă, din moment ce instituţia pârâtă a depus dovezi, din care reiese că nu există diferenţe (…), revenea reclamanţilor să probeze contrariul.”
Singurul argument al agenţilor de pază, pentru a-şi susţine acuzaţiile de diferenţe salariale, era cel a înlăturării treptelor de salarizare, începând cu 2010. Însă sistemul treptelor de salarizare nu s-a aplicat niciodată personalului contractual, ci doar funcţionarilor publici. „Or reclamanţii sunt agenţi de pază şi (…) nu pot pretinde stabilirea nivelului maxim de salarizare prin raportare la nivelul de salarizare al funcţionarilor publici poliţişti locali, de vreme ce cele două categorii de personal nu exercită aceeaşi funcţie.”
Prin urmare, paznicii de la Poliţia Locală au pierdut pentru a doua oară procesul. Pe 23 noiembrie 2020, sindicatul a înregistrat recursul la Curtea de Apel Bucureşti, însă, deocamdată, nu s-a fixat termenul la care începe judecata. Magda BĂNCESCU