Vreme de trei ani, Agenţia Domeniilor Statului şi Mănăstirea Aninoasa s-au judecat pentru clădirea fostului dispensar sanitar veterinar al comunei. Care, în prezent, are destinaţia de casă de oaspeţi a locaşului de cult, fiind renovat de slujitorii Bisericii, după cumpărarea lui, în urmă cu aproape 20 de ani, de la Agromec Domneşti. Şi se vor mai judeca, nu se ştie cât, căci, după două victorii ale instituţiei religioase, la Judecătoria Câmpulung şi Tribunalul Argeş, conţopiştii statului au câştigat, la sfârşitul anului trecut, la Curtea de Apel Piteşti. N-au câştigat construcţia revendicată, ci posibilitatea de rejudecare a procesului favorabil mănăstirii.
„Buba” disputei o constituie neelucidarea de către instanţe a unui amănunt esenţial: cine a fost primul proprietar al imobilului, înainte de Revoluţie. Agenţia Domeniilor Statului susţine că, după ’90, DSV-urile au preluat de la Primării dispensarele sanitar veterinare. Asta în timp ce Mănăstirea Aninoasa a cumpărat un bun care ar fi aparţinut fostei S.M.A. Domneşti, preluat în patrimoniu de Agromec. Complicată speţa, până nu se lămureşte cine a avut clădirea: Primăria Aninoasa sau S.M.A. Domneşti.
Şi chiar dacă, la rejudecare, Agenţia Domeniilor Statului câştigă, ce va face? Lasă mănăstirea fără clădirea la care trag, pentru găzduire, pelerinii? Cel mai probabil, miza o constituie despăgubirile cuvenite pentru pierderea imobilului, pentru care titlu de proprietate nu are decât Biserica.
Agenţia Domeniilor Statului susţine că are în patrimoniu clădirea din 2002
Debutul proceselor s-a produs pe 22 decembrie 2017, când Agenţia Domeniilor Statului s-a îndreptat împotriva Mănăstirii Aninoasa, cu o revendicare imobiliară. După o jumătate de an, magistratul câmpulungean a respins, ca neîntemeiate, pretenţiile reclamantei. Argumentaţia hotărârii luate, pe 5 iunie 2018, de către judecătorul local arată astfel. Iniţiatoarea litigiului voia ca mănăstirea să-i lase, „în liniştită proprietate”, imobilul Circumscripţiei Sanitar Veterinare, compus dintr-o clădire cu o suprafaţă de 124 de metri pătraţi.
Prin Legea 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale care au în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, A.D.S. a preluat de la Ministerul Agriculturii – cităm din sentinţa Judecătoriei Câmpulung, care consemnează argumentele celor două părţi – „contractele de concesiune a unor activităţi sanitar veterinar publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului; concesionarea activităţilor sanitar veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului (…); bunurile imobile din domeniul public al statului, care fac obiectul concesiunii din patrimoniul Ministerului Agriculturii, în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului.”
În 1990, dispensarele sanitar veterinare s-au reorganizat în circumscripţii. Sediile lor – potrivit celor consemnate în actul instanţei – au trecut în subordinea Direcţiilor Sanitar Veterinare judeţene. Astfel, imobilele dispensarelor au fost predate de Primării DSV-urilor. Nouă ani mai târziu, s-a permis, tot în baza unei hotărâri de Guvern, cum a fost şi cea de reorganizare amintită mai înainte, concesionarea unor activităţi şi a unor bunuri proprietate publică a statului. În acea H.G. din 3 iunie 1999 a fost inclusă şi Circumscripţia Aninoasa.
În februarie 2002, Agenţia Domeniilor Statului a preluat clădirea de 124 metri pătraţi. Potrivit susţinerilor la proces ale reprezentanţilor A.D.S., imobilul figurează în patrimoniul instituţiei. Din toamna anului 1999, a fost încheiat un contract de concesiune cu un medic veterinar, căruia Agenţia intenţiona să-i vândă sediul cabinetului. A.D.S. a preluat drepturile şi obligaţiile Ministerului Agriculturii, printr-un act adiţional la contractul de concesiune, încheiat în ianuarie 2003.
Reclamanta a mai afirmat că n-a avut în buget alocaţi banii necesari „intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra celor 1.500 de imobile sedii de Circumscripţii Sanitar Veterinare. (…) Ţinându-se cont de cerinţele Comunităţii Europene, ca toate circumscripţiile să îndeplinească condiţiile legale de funcţionare şi autorizare, până la 1 ianuarie 2007, precum şi pentru a elimina riscul ca aproximativ 1.500 de comune să rămână fără asistenţă medicală veterinară, s-a adoptat O.U.G. nr. 89 din 4 noiembrie 2004, prin care s-a prevăzut în sarcina concesionarilor care doresc să cumpere aceste imobile să întreprindă demersurile necesare întocmirii planurilor cadastrale şi intabularea imobilelor în favoarea A.D.S., suportând toate cheltuielile aferente.”, redăm din hotărârea prezentată pe rolii.ro.
Mănăstirea a cumpărat, în martie 2002, de la Agromec, clădirea, odată cu terenul pe care era construită
Mănăstirea Aninoasa s-a apărat invocând că reclamanta n-are titlu de proprietate asupra clădirii, care făcuse obiectul şi altor litigii în trecut. În schimb, instituţia de cult creştin îl deţinea, ca proprietară, în temeiul unui contract de vânzare – cumpărare autentic, dreptul său de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară. Mănăstirea Aninoasa a cumpărat, pe 13 martie 2002, de la S.C. Agromec Domneşti S.A. un teren intravilan de 7.492,77 metri pătraţi. Vânzarea-cumpărarea a inclus şi construcţiile aflate pe teren, dintre care „o construcţie cu destinaţie de sediu”, în suprafaţă construită la sol de 188,80 metri pătraţi. Clădire care face obiectul proceselor derulate pe parcursul anilor 2018, 2019 şi 2020.
Comparând documentele părţilor, judecătorul a apreciat că actul de vânzare-cumpărare al Mănăstirii Aninoasa „este mai bine caracterizat”. În aceste condiţii, pe 5 iunie 2018, Agenţia Domeniilor Statului a pierdut în faţa instituţiei religioase.
Agenţia Domeniilor Statului pierde şi la Tribunal, care dă dreptate Mănăstirii
De la Judecătorie, procesul s-a mutat, în vara anului 2018, la Tribunalul Argeş, unde perdanta a atacat cele hotărâte la Câmpulung. La tribunal ies la iveală şi alte amănunte. Ca, de exemplu, un aşa-zis schimb de imobile, între medicul care activa în fostul dispensar şi mănăstire, care i-ar fi cedat acestuia un apartament. Altfel spus, medicul n-a fost lăsat pe drumuri după tranzacţia intervenită între aşezământul religios şi Agromec.
Cei de la Agenţia Domeniilor Statului au susţinut, în faţa instanţei, că, în vara anului 2002, medicul veterinar concesionar al circumscripţiei şi un funcţionar al Primăriei Aninoasa „au procedat la efectuarea „schimbului” având ca obiect clădirea dispensarului şi o magazie, respectiv un apartament, proprietatea Mănăstirii Aninoasa.” Potrivit A.D.S., instanţa de la Câmpulung a dat putere unor înscrisuri încheiate cu încălcarea normelor legale, „în detrimentul unor legi, hotărâri de Guvern şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, care califică apelanta ca administrator al bunurilor imobile proprietatea publică a statului.”
Însă instanţa a apreciat că vânzătoarea – Agromec Domneşti – deţinea dreptul de proprietate asupra bunului vândut, în urma reorganizării, prin divizare din Servagromec SA Piteşti, care a preluat, în 1991 şi 1996, activele fostei secţii S.M.A. Domneşti. Contrar celor susţinute de Agenţia Domeniilor Statului, Tribunalul a reţinut că imobilele deţinute de aceasta nu au aparţinut fostelor dispensare sanitar veterinare, ci au făcut parte din S.M.A. Domneşti.
Clădirea care constituie miza procesului este amplasată pe terenul Mănăstirii Aninoasa, fiind, în prezent, renovată şi amenajată drept casă de oaspeţi. Argumentele magistratului de la tribunal, pentru respingerea solicitării A.D.S., au arătat astfel. Imobilul pe care îl revendică instituţia statului figurează în patrimoniul Servagromec din martie 1991. Intabularea dreptului de proprietate s-a realizat în 1999, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 2002, prin care a dobândit proprietatea Mănăstirea Aninoasa. Iar anterior anului 1990, bunul a aparţinut fostei secţii S.M.A. Domneşti, nu dispensarului sanitar-veterinar. Întrucât Agenţia Domeniilor Statului nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra construcţiei, pe 19 februarie 2019, apelul i-a fost respins ca nefondat.
Recursul Agenţiei este admis la sfârşitul anului trecut
Cele două părţi se întâlnesc, pentru a treia oară, la Curtea de Apel Piteşti, unde, în mai 2019, revendicatoarea clădirii atacă a doua hotărâre nefavorabilă. Instanţa superioară răstoarnă celelalte verdicte, decizând, pe 15 decembrie 2020, să caseze ce a stabilit Tribunalul şi să-i trimită cauza, pentru rejudecare. Slujitorii Bisericii care, probabil, răsuflaseră uşuraţi după victoria de la Piteşti, au din nou emoţii. Magda BĂNCESCU