O jumătate de mandat am ascultat minciunile fostului primar, care a „ameninţat”, din 2018, până în 2020, că demolează şandramaua fostei staţii de autobuz din faţa blocului Romarta. Ca să-i satisfacă şi pe contestatarii magherniţei rămase fără utilitatea iniţială, de când transportul public a fost deviat pe paralelele centrului, dar şi pe patronul florăriei, care avea timp berechet să-şi găsească alt spaţiu, sesizând înteţirea reclamaţiilor în Consiliul Local, Liviu Ţâroiu a demontat-o parţial. Dar şi prefăcutul de-a desfiinţarea amenajării tot pe bucăţele s-a întâmplat, permiţându-i comerciantului de flori să mai facă un ban pe seama vadului de invidiat, până la instalarea şantierului cu numărul 2. Cel al Bulevardului „Pardon”, care, potrivit declaraţiilor primarului care a fost, pe care ne-am obişnuit să nu le luăm de bune, includea şi esplanada blocului Romarta şi a Clubului ARO, omise din “marele” proiect de reabilitare urbană al lui Călin Andrei. Ce a respectat Ţâroiu din angajamentele sale legate de ruina ultracentrală este principiul după care şi-a ghidat mandatul, „luăm de colea ceva, de colea ceva…”. Şi ar fi luat de la toţi, până la finalul carierei de primar, dacă patronii din chioşcurile staţiei, descoperiţi de contracte, cărora fostul Consiliu le-a refuzat şi închirierea directă, şi închirierea prin licitaţie, nu s-ar fi plictisit ei de ameninţările cu demolarea şi n-ar fi plecat de bună voie. De evacuat, n-a fost evacuat nimeni. A rămas unul şi, din cauza lui, magherniţa dăinuie, blocând ditamai spaţiul, pe care Primăria îl poate fructifica fie pentru pietoni, fie pentru şoferi, creând o parcare.
Subînchirieri pe 40 de ani ale unor construcţii provizorii
În iarna-primăvara anului 2018, s-au iscat primele discuţii ale mandatului 2016-2020 legate de inutilitatea construcţiei metalice hidoase, care nu mai servea la nimic. La acel moment, cererile de închiriere directă a spaţiilor comerciale către firmele din interior, florăria şi papetăria din capătul dinspre Clubul ARO, au picat la vot, neîntrunind două treimi din numărul consilierilor în funcţie. În schimb, aleşii au acceptat ca municipalitatea să preia cele două gherete, ridicate de societăţile aflate din 1998 în relaţie contractuală cu Primăria, relaţie încheiată de câţiva ani, ca urmare a falimentării şi lichidării lor. În mod normal, întrucât Consiliul Local le-a refuzat intrarea în legalitate comercianţilor care au subcontractat de la falite, pasul următor era demolarea coşmeliei, care acoperă faţada magazinului „Flanco”. Cu atât mai mult cu cât din partea asociaţiei de proprietari se depusese la Primărie o adresă, cu semnăturile oamenilor, care insistau să fie eliberate esplanada şi trotuarul de buticurile inutile.
Istoria contractelor de concesiune semnate de primarul Sorin Buta şi secretarul Nicolae Ghinea cu patru întreprinzători, care şi-au unit forţele pentru ridicarea unei staţii de autobuz, căreia i-au fost anexate patru chioşcuri, căci, de fapt, acesta era interesul afaceriştilor, datează din 1998. Primăria a rămas pe cap cu două dintre cele patru spaţii comerciale, cu chiriaşi cu tot. Mai precis, cele dinspre covrigărie, ale căror terenuri pe care au fost amplasate chioşcurile, în suprafaţă de 12 metri pătraţi fiecare, au fost concesionate, în baza unor contracte din 26 noiembrie 1998, firmelor Pantimpex şi Prod Com Stoica. Contracte încheiate pe o jumătate de secol fiecare, deşi miza o reprezenta o construcţie provizorie. Dintre cele patru concesiuni de la început, una era în vigoare şi în 2018 şi, potrivit lui Ţâroiu, era obstacolul care împiedica demolarea şandramalei, înainte de a demara proiectul de reabilitare urbanistică.
Pe 28 februarie 2018, Executivul propunea Legislativului intrarea în legalitate a patronilor care funcţionau în primele două incinte, papetărie şi florăria. Livia Bologea, administrator al societăţii Livmar Bello, şi vecinul de staţie, Dan Stoenescu, administrator al firmei SDE Com, au depus cereri la Primărie, în aceeaşi zi, 22 ianuarie 2018, cu intenţia de a deveni chiriaşii instituţiei. Adică Primăria, după ce prelua chioşcurile de la firmele sfârşite în faliment, titularele contractelor de concesiune din ’98, să încheie contracte de închiriere cu ei, permiţându-le astfel să funcţioneze pe mai departe, legal, în spaţiile cu pricina.
Primăria a încasat bani de la cei doi locatari, fără să aibă nicio relaţie contractuală cu ei. Livmar Bello a intrat în spaţiul din capătul staţiei în temeiul unui contract de subînchiriere, încheiat pe 30 noiembrie 2004 cu Pantimpex. Totul s-a făcut cu acordul Consiliului Local din timpul primului mandat de primar al lui Călin Andrei, care a permis ca înţelegerea dintre cele două firme să se deruleze pe o perioadă de 46 de ani (!), până la data de 1 ianuarie 2050.
În anul următor, 2005, Pantimpex a intrat în procedura de insolvenţă, un proces de durată, culminând cu declararea falimentului la firma lui Niculae Pantilie în 2012. În vara lui 2016, lichidatorul a anunţat Primăria că Pantimpex denunţă unilateral contractul de concesiune din toamna lui 1998. Chiriaşul firmei Pantimpex, deşi rămas fără contract, a plătit în tot acest timp ceea ce datora falita Primăriei.
În loc ca Primăria să exploateze prilejul oferit de dispariţia celor doi concesionari – căci aceştia i-ar fi putut ridica probleme, acţionând instituţia în judecată în caz că-i deranja pe durata celor 50 de ani -, iniţiind acţiunea de demolare, mai cu seamă că avea de partea sa şi intenţiile de reabilitare urbană, Liviu Ţâroiu propunea Consiliului Local să continue relaţia cu chiriaşii din staţie!
Povestea celuilalt chiriaş este asemănătoare. Prod Com Stoica a concesionat de la Primărie, la aceeaşi dată ca Pantimpex, 26 noiembrie 1998, aceeaşi suprafaţă, 12 metri pătraţi, în acelaşi scop: realizarea staţiei de autobuz. Concesiunea încheiată pe 50 de ani a încetat şi în acest caz, tot ca urmare a lichidării şi radierii firmei lui Dorel Stoica la data de 31 decembrie 2015. Şi Prod Com Stoica băgase un chiriaş în spaţiul amenajat pe terenul luat de la Primărie. Pe 1 ianuarie 2009, tot cu girul autorităţilor locale, a subînchiriat pe 39 de ani, până la 1 ianuarie 2048, firmei SDE Com SRL, care, de asemenea, a plătit redevenţa la Primărie, în locul titularei contractului de concesiune.
Urmarea gândită de Liviu Ţâroiu pentru cei doi vecini de staţie era încheierea unor contracte de închiriere atât pentru chioşcuri, cât şi pentru terenurile de 13 metri pătraţi, asta pentru că firmele iniţiale, care au construit punctele comerciale, s-au întins pe domeniul public mai mult decât li s-a dat de la Primărie.
S-a închis magazinul acoperit de contract de concesiune, dar a rămas deschis cel descoperit de contract de închiriere
Unul dintre contractele de concesiune de la începuturi, din 1998, este în vigoare şi astăzi, cu valabilitate pe o jumătate de veac, din care n-au trecut “decât” 22 de ani. Teoretic, în următorii 28 de ani, Primăria nu se poate atinge de el, exceptând situaţia derulării unui proiect de utilitate publică.
La sfârşitul iernii – începutul primăverii anului 2018, închirierea directă patronilor Bologea şi Stoenescu a picat. Pe 30 mai 2018, Executivul lui Liviu Ţâroiu a adus din nou staţia în Consiliul Local, de data aceasta, cu o propunere de închiriere prin licitaţie a două dintre modulele de comerţ. Propunere pe care Consiliul Local a respins-o. Procedura gândită de Executiv excludea concurenţa, căci miza licitaţiei nu era preţul, ci intrarea în legalitate a chiriaşilor. Perioada închirierii, în cazul în care aleşii ar fi fost de acord cu licitaţia – dar n-au fost -, era tot de un an, ca în varianta închirierii directe.
Consecinţa firească a votului din primăvara lui 2018 era demolarea fostei staţii Romarta şi ridicarea chioşcurilor din termopan de către Primărie, după evacuarea patronilor chiriaşi. Liviu Ţâroiu voia să dărâme numai legătura dintre magazinaşe, care a servit ca loc de aşteptare pentru călătorii transportului în comun. Pe la începutul lunii iunie 2018, ca să domolească înflăcărarea petiţiilor anti-staţie, scrise şi verbale, primarul a demontat pereţii staţiei. După pereţi, a fost ridicat şi primul chioşc de termopan, din capătul dinspre Clubul ARO, eliberat de activitatea din interior de firma lăsată fără contract. De bună voie, şi-a oprit funcţionarea şi magazinaşul din capătul dinspre Notariat, care avea un regim diferit de celelalte două, fiind acoperit de contractul de concesiune. Dar a rămas activ, motiv pentru Ţâroiu să tot amâne aplicarea promisiunii referitoare la desfiinţarea coşmeliei, punctul comercial din mijloc. Adică s-a închis cel despre care intuiau fostele autorităţi că le-ar putea crea probleme, având un contract în vigoare, dar continuă să funcţioneze cel căruia consilierii din vechiul mandat au refuzat, de două ori, să-i încheie contract de închiriere.
Coşmelia ocupă un spaţiu potrivit pentru parcare, în timp ce pietonalul este înţesat de maşini
Cel mai probabil, odată cu schimbarea conducerii Câmpulungului, epava va fi ridicată de pe trotuar, permiţând o parcare civilizată. Cum se comportă şoferii în lipsă de spaţiu, vedeţi cu toţii. Escaladează şi blochează pietonalul, ajungând cu maşinile până în buza magazinelor de la parterul blocului Romarta. Întreaga esplanadă destinată trecătorilor este înţesată de autoturisme şi asta pentru că spaţiul de lângă trotuar este insuficient parcajului în centru. Magda BĂNCESCU