Reţelele de canalizare şi gaz şi asfalt pe toate drumurile comunei sunt planurile realizabile ale primarului de la Poienarii de Muscel. Canalizarea rămâne, cu siguranţă, o urgenţă mai mare decât gazul, lipsa acestei utilităţi constituind nu numai un disconfort al cetăţenilor, ci şi o problemă de mediu sancţionabilă la un moment dat. Programul Naţional de Dezvoltare Locală a finanţat cu întâietate acest tip de investiţii, pentru care şi administraţia de la Poienarii de Muscel a pregătit şi înaintat un proiect. Numai că valoarea mult prea mare a lucrării a constituit motiv de respingere a solicitării, crede primarul Ion Banzea.
Reţeaua de canalizare, o încercare complicată pentru o localitate deluroasă, cu pante şi văi
Rateul nu l-a descurajat pe liberalul din fruntea Executivului de la Poienarii de Muscel, care nădăjduieşte că prinde „alt tren”. Nu s-a putut pe P.N.D.L., se va putea pe altă sursă de finanţare. Studiul de fezabilitate este pregătit, trebuie doar ca autorităţile să găsească alt finanţator al unui proiect care cuprinde aproape 50 de kilometri de conductă care trebuie introdusă. „Dacă suntem sănătoşi şi lucrurile vor funcţiona bine, sper ca, în mandatul următor, să mai finalizăm una-două dintre investiţiile mari. Va veni vremea când vom fi întrebaţi: bine-bine, bagi 8.000-9.000 de metri cubi în comună, dar ce faci cu apa reziduală? Deocamdată, avem fose vidanjabile, nu i-am mai lăsat pe niciunul, toţi care au băi să-şi cumpere fosă. Chemăm periodic vidanja. Fosă vidanjabilă avem şi noi la Primărie.”, ne-a descris situaţia prezentă edilul.
Chiar să găsească banii şi să-şi vadă visul pus în practică, Banzea este conştient că nu va putea racorda populaţia până la ultimul cetăţean. Asta pentru că unele gospodării răzleţe, din cauza amplasării, la distanţă de restul aşezărilor, nu vor putea fi branşate şi vor rămâne pe sistemul de vidanjare practicat, de nevoie, în prezent. „Sunt case izolate şi nu merită investiţia, să ajungi cu conducta până acolo, dar principalele sigur vor fi racordate.”, a precizat primarul.
Poziţia geografică a localităţii constituie un dezavantaj în cazul realizării sistemului de canalizare, care nu funcţionează, prin cădere, la fel ca în cazul celui de alimentare cu apă. „Fiind între dealuri, va trebui să facem două staţii de epurare. Una este prevăzută la Poienari, cealaltă, la Jugur. Şi proiectul este împărţit în două etape, în funcţie şi de finanţare. Dacă europenii vor să ne aibă lângă ei cu toate… să ne ajute să ajungem lângă ei!”, se bazează primarul Banzea pe o oportunitate de sprijin din partea UE.
Deocamdată, conducătorul localităţii nu este speriat de perspectiva sancţionării, de vreme ce obligaţia realizării reţelei, cu consecinţa sancţionării, în caz de neconformare, este impusă cu prioritate aglomerărilor care depăşesc 10.000 de persoane. Altfel spus, acestea au întâietate la acordarea finanţărilor nerambursabile. „Nicio localitate – de talia comunelor muscelene – nu poate susţine singură o astfel de investiţie. Trebuie găsite fonduri guvernamentale sau europene. Va fi mult de muncă, la fel ca la gaze. Dacă nu vom găsi înţelegere şi nu se vor implica guvernanţii, vom face ce spuneau ungurii: un foc mare cu gazele, pentru că n-avem unde le folosi. Industrie nu mai avem ca să pompăm gaze în industrie, iar populaţia va continua să taie pădurile, dacă nu va avea gaze. În primul rând, a înfiinţa reţeaua de gaz înseamnă o protecţie a pădurii.”, a adăugat edilul de la Poienarii de Muscel. Magda BĂNCESCU