Un manager le-a promis angajaţilor că, dacă vor munci mai cu sârg, va deschide un bufet în incinta firmei, unde vor putea să servească bunătăţi gratis, o dată, de două ori pe săptămână. A fost angajată chiar şi o bucătăreasă iscusită, ca să vadă oamenii că promisiunea este „pe bune”. La auzul veştii, care le-a făcut burticile să frământe de bucurie, subalternii au executat ordinele boss-ului fără nicio obiecţie. Munceau orbeşte, numai ca să aibă acces la mini-cantina firmei, unde serveau masa, la început, doar oamenii cu funcţie.
După un timp, nu prea scurt, în care muncitorii erau duşi cu vorba ba că s-au terminat porţiile, ba că nu mai sunt locuri la masă, ba că se face curăţenie, oamenii s-au ales cu mirosul jivinelor rumene trântite pe grătarele încinse. Prin crăpătura uşii întredeschise, l-au zărit pe şef, înconjurat de câţiva amici, savurând preparatele gătite cu migală de bucătăreasa angajată. Când masa promisă de mai-marele lor întârzia să apară, oamenii i-au cerut socoteală. Ca să prevină o „răzmeriţă” în rândul angajaţilor, şeful le-a permis să mănânce la bufetul lui şi, la salariu, aceştia au văzut cam cât i-a costat prânzul aşteptat.
Musceleanul de pe bulevard