Cele două statui realizate de renumitul sculptor muscelean Constantin Baraschi (1902 – 1966), care întruchipează doi atleţi şi care „străjuiesc” intrarea în incinta Clubului Sportiv „Muscel” au suportat de-a lungul anilor acţiuni sistematice de batjocorire din partea celor care pierd vremea prin parcarea de la stadion şi care nu au niciun respect pentru artă şi frumos, în general. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, mulţi ani, statuile au fost lăsate de izbelişte de către autorităţile locale, ajungând într-un stadiu avansat de degradare. Acum, la vremuri de pandemie, profanatorii de cultură şi artă şi-au adaptat stilul şi au transformat lucrarea lui Baraschi într-un simbol jalnic al luptei împotriva coronavirus.
Ataşarea unei măşti de protecţie de figura uneia dintre statui ar fi trebuit, în mintea bolnavă a celor care au realizat această „capodoperă”, să stârnească hohote de râs în rândul privitorilor, şi nu ne îndoim de acest lucru, având în vedere numărul mare de idioţi care-şi fac veacul, seară de seară, prin parcarea din faţa complexului sportiv, lasând în urma lor o mizerie de nedescris, însă, pentru cei cu capul pe umeri şi care iau în serios acest COVID-19, gestul derbedeilor demonstrează încă o dată faptul că incultura, degradarea morală şi prostul gust sunt păcatele minore ale mediului social din Câmpulung. Trebuie să precizăm faptul că, după 1990, „sportivii” lui Constantin Baraschi au mai fost ţinta răutăţilor unora, fiind înfăşuraţi în cârpe, pictaţi şi mâzgăliţi cu smoală, ca să nu mai vorbim de faptul că autorităţile locale le-au ignorat ani buni, lăsându-le să se degradeze. Lucrarea lui Constantin Baraschi a devenit un simbol care s-a păstrat până azi graţie cunoscutului inginer Dragoş Băjan, trecut în nefiinţă. Acesta a descoperit în curtea casei sculptorului aceste două statui şi în mintea sa a încolţit imediat un gând: „sportivilor” le-ar sta mult mai bine în faţa stadionului şi ar atrage mult mai multe priviri. Cum la momentul respectiv Constantin Baraschi nu le găsise nicio întrebuinţare şi nici nu primise vreo ofertă pentru ele, târgul propus de Dragoş Băjan i s-a părut rezonabil şi a acceptat să le doneze clubului sportiv pentru 2.000 de lei. Cum suma era destul de mare la acea vreme, municipalitatea nu şi-a putut permite să cheltuiască aceşti bani, aşa că inginerul Băjan le-a propus celor de la club să facă o chetă. Nu toată lumea a fost de acord, iar în cele din urmă soluţia a venit din partea antrenorului de box Constantin Dia, care a acceptat să facă un împrumut la CAR, pe nzmele său, urmând ca banii să-i fie înapoiaţi în mai multe tranşe. Aflând despre această poveste impresionantă, nu-i păcat acum de eforturile acelor oameni inimoşi, care au vrut să facă ceva pentru acest oraş minunat, nu-i păcat să-ţi baţi joc de o operă de artă, care ar fi putut avea respectul cuvenit într-o altă urbe?!! Noi credem că da şi mai credem că Poliţia Locală ar fi putut să prevină o astfel de batjocură dacă ar trece mai des prin parcarea de la stadion, la ceas de seară, şi ar lua măsuri cu cei care socializează etalându-şi maşinile scumpe şi spărgând seminţe. Alex BARBU