Fermoarul buclucaş

Că un necaz nu vine niciodată singur e bine de ştiut, dar ce te faci când te năpădesc toate relele într-o zi?! O doamnă frumoasă foc şi elegantă a păţit-o când îi era lumea mai dragă. Venise femeia îmbrăcată ultraelegant, cu pantalonaşi mulaţi provocator, cu bluziţa până-n talie, ca să i se vadă mijlocelul de viespe, cu ghetuţe cu toc de 12 centimetri. Îşi plimba orgolioasă fizicul prin birourile firmei în care lucra şi unde majoritatea personalului era format din bărbaţi. Privirile ardeau… şi nu numai. Dar necazul s-a arătat pentru prima dată. Duduia a constatat că un flec de la botinele ei elegante rămăsese în covorul de la intrare. Supărată nevoie mare, s-a gândit să-şi anunţe soţul ca, la terminarea programului, să vină să o ia de la serviciu. S-a „întins” puţin ca să ajungă la telefonul aflat pe marginea biroului. Nu de alta, dar sânii generoşi se profilau mult mai bine prin bluziţă la o asemenea mişcare. Încremenită, a auzit cum pocneşte fermoarul de la pantaloni. Ce să facă? Cum să se acopere şi, mai ales, cu ce? Cui să ceară ajutorul când în jurul ei erau doar bărbaţi? Salvarea a venit de la o colegă dintr-un alt birou, care venise senină la o cafeluţă. Bărbaţii au fost „evacuaţi”, iar cele două s-au luptat cu fermoarul şi-un patent, preţ de o jumătate de oră, spre necajul celor care nu puteau vedea ce se petrece înăuntru. Musceleanul de pe bulevard