Într-un cartier sărăcuţ s-a stins, de curând, o cetăţeancă de 81 de ani, informaţie pe care lumea o putea afla de pe steagul funerar montat la uşa scării, căci familia n-a depus-o la capelă, după cum e regula, ci a ţinut priveghiul acasă. O doamnă care a străbătut distanţa prin faţa blocului respectiv, în drum spre casă, a avut un şoc citind pe steag „21 de ani”, încăpăţânându-se să nu poarte ochelari, deşi vederea n-o mai ajută. Într-un suflet a ajuns acasă, unde a întrebat prima vecină ieşită în cale: „Ai auzit, dragă, ce tânără a murit fata aia! Ce-o fi păţit?” „Şterge-ţi „lentilele” – a replicat cea interpelată – avea 81 de ani, săraca!” „Să-i fie ţărâna uşoară!”, s-a stins dialogul între „blocatare” pe subiectul trist, indiferent de vârsta răposatului. La scurt timp, a avut loc înmormântarea, la „Flămânda”, unde cortegiul funerar a ajuns în ritm alert, ca să nu lungească
ceremonialul fără rost. Totuşi, de ce era grăbită familia să rezolve înhumarea şi să ajungă acasă? Fiindcă pomana, în lipsa posibilităţilor materiale pentru o masă la restaurant, după cum se obişnuieşte, se ţinea afară, lângă bloc. Nu cu masă, cu scaune, cum se proceda pe vremuri la ţară – pentru că, în prezent, Primăriile au mai dotat bisericile cu săli praznicale – ci, pur şi simplu, „mesenii” invitaţi la pomana din faţa blocului mâncau în picioare. „La varice”, cum se zice. Sub norii care au udat zdravăn oraşul zilele trecute, îndoliaţii şi-au făcut curaj şi au pus la lucru grătarul, pe care au perpelit carnea în viteza cea mare, căci asta a conţinut meniul pomenii. Mititei livraţi vecinilor şi neamurilor cum era gata câte o „şarjă”. Fiind destul de multă lume invitată, unii mâncau, alţii aşteptau. Cum se ridicau de pe băncuţa din faţa blocului cei cărora le venea rândul la gustare, cum li se ocupau locurile. Pomana cu mici, cu bere şi ţuică s-a spart repede, din motiv de ploaie.