Miercuri, 29 aprilie, TVRi şi TVR3 a difuzat un interviu realizat de Mihaela Crăciun cu musceleanul Ion Jinga, ambasadorul României la ONU, despre viaţa la New York în vreme de pandemie. Cel mai greu de suportat, dar şi cel mai frumos sentiment, în aceste momente, pentru Ion Jinga este dorul de casă, de satul Măţău, acolo unde a copilărit şi unde a renovat casa bunicilor, la care revine ori de câte ori are ocazia.
#„Am un nepot, fiul fiicei mele. Mă rog la Dumnezeu să aibă o viaţă lungă şi frumoasă”
Întrebat de Mihaela Crăciun, realizatoarea emisiunii „Articolul VII”, care este cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat în ultima perioadă, ambasadorul Ion Jinga, a răspuns: „Am un nepot, fiul fiicei mele. S-a întâmplat când eu eram în vizită în Kenya. Stăteam ca pe jar, aşteptam să văd ce se întâmplă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a venit pe lume un copil sănătos, frumos! Toţi copiii sunt frumoşi şi eu chiar cred că nepotul meu este un copil frumos, sănătos şi mă rog la Dumnezeu să aibă o viaţă lungă şi frumoasă. Mă gândesc acum, când suntem în mijlocul acestei pandemii, cum am putea face ca viaţa lor, viaţa generaţiilor tinere, să fie totuşi mai protejată, pentru că, până la urmă, noi mergem mai departe prin copiii noştri, prin nepoţii noştri, este fabulosul, este incredibilul miracol al vieţii şi avem datoria să le lăsăm o lume şi o natură de care să se poată bucura şi ei. Eu cred cu tărie în importanţa şi necesitatea protejării naturii şi a mediului înconjurător. Cred că prea adesea ne batem joc, bruscăm natura, îi nesocotim legile, nu o respectăm, omorâm până la eliminare speciile sălbatice, distrugem copacii, distrugem pădurile, distrugem albiile râurilor şi după aceea ne mirăm de ce avem inundaţii, poluăm oceanele, sunt milioane, milioane de sticle de plastic în ocean. Am scris acum vreo doi ani, am publicat un articol pe blogul meu, numit „SOS lumea albastră, lumea oceanelor”. Haideţi să fim mai atenţi cu natura, să o protejăm mai mult, să o respectăm mai mult, să respectăm speciile de animale şi de plante şi ne va fi şi nouă mai bine, pentru că dacă nu socotim natura şi nu socotim planeta, planeta şi natura ne aduc aminte că suntem muritori.”
#„România anilor 2020 va purta amprenta acestor momente”
Ce consideraţi că ar fi important pentru noi, cei de acasă?, a fost o altă întrebare la care a răspuns ambasadorul României la ONU, Ion Jinga. „Imaginându-mi că vorbesc cu cei doi fraţi ai mei, unul la Câmpulung, celălalt la Arad, şi cu prietenii mei de la Câmpulung, aş spune aşa: vom reuşi, cu siguranţă, să depăşim această perioadă dificilă. Nu este nici prima, nu va fi cu siguranţă nici ultima în istoria zbuciumată a poporului român. Am trecut prin invazii barbare, am trecut prin războaie, am trecut prin molime, am trecut prin cataclisme naturale, le-am învins de fiecare dată, dar le-am învins prin unitate, prin solidaritate şi prin disciplină. Iar acum disciplina este din nou absolut necesară pentru a învinge pandemia. Am un text care îmi place foarte mult şi aparţine lui Nicolae Iorga. El spunea despre români că „suntem un neam părăsit la răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate întotdeauna în acest loc de ispititor belşug şi de trecere a oştilor”. Tot Iorga spunea: „Suntem apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie, dar am fost adesea siliţi să trăim de la o băjenie la alta, oricare alţii s-ar fi risipit în lume, noi am rămas” şi, iarăşi spune Nicolae Iorga atât de frumos, „cu sabia în mână, de strajă la toate zările, iar când s-a frânt pentru o clipă oţelul, noi am pus în faţa duşmanului lama subţire a inteligenţei noastre şi, iată, suntem tot acasă!” Cred că aceste cuvinte ar putea fi definitorii şi pentru încercarea prin care trecem. Ce le-aş mai spune eu fraţilor mei, prietenilor mei de la Câmpulung este că mâine vom începe să reconstruim, dar probabil multe lucruri nu vor mai fi aşa cum le-am ştiut. România anilor 2020 va purta amprenta acestor momente. Am spus deja, cred că la începutul discuţiei noastre, că trăim în epoca Google. Trăim într-un univers în care coexistă şi se întrepătrund două lumi complementare, o lume reală, fizică, cea pe care o cunoaştem, şi una virtuală, iar împreună ele alcătuiesc practic societăţile, statele, comunitatea internaţională în care trăim. De aceea, până la urmă, acest univers de care vorbim reprezintă viitorul conjugat la timpul prezent. Şi va trebui să ne adaptăm imaginaţia, inteligenţa, resursele, potenţialul pentru a construi o Românie prosperă, o Românie de mâine care să îşi afirme mai bine locul său în lume. Şi aici aş spune că este momentul ca România normală şi România educată de care vorbeşte preşedintele Klaus Iohannis să devină realitate. Din punctul meu de vedere, ingredientele succesului într-un astfel de demers sunt solidaritate, coeziune, depăşirea complexului păgubos că aparţinem periferiei, pentru că nu este justificat, respect faţă de sine, dar şi respect faţă de ceilalţi români. Trebuie să învăţăm să ne respectăm mai mult unii pe alţii. Vedeţi, nu există drum fără obstacole, iar atunci când există, cel puţin în viziunea mea, ele nu duc nicăieri. Cred în Dumnezeu şi cred că şi Dumnezeu crede că merităm să mergem mai departe.”