Magda BĂNCESCU
Epidemia schimbă maniera de desfăşurare a întrunirii aleşilor noştri, căci Executivul n-a contramandat obligaţia lunară a reprezentanţilor comunităţii, concomitent cu suspendarea plăţii indemnizaţiei, în scop de economii la bugetul local. Nu era rău ca, în loc să se consume 100.000 de lei din fondul de rezervă, pentru Covid-19, să se fi folosit „salariile” consilierilor locali, scutiţi două-trei luni, cât ţine starea de urgenţă, de sarcinile în slujba comunităţii. Şi aşa trei sferturi iau banii degeaba, de aceea nu strica să fie folosit acest nefericit pretext pentru a-i ţine acasă o vreme. Acasă vor sta şi astăzi, în ziua dezbaterii programate în ultima zi a lunii, în locul ultimei joi a lunii, întrucât conducerea Primăriei şi-a propus o logistică adaptată nevoii de protecţie a aleşilor, unii aflaţi în categoria 65+, care n-au ce căuta pe stradă la ora derulării lucrărilor în plen. Cu primarul în frunte!
Recunoaştem că avem o curiozitate de a vedea cum va fi organizată şedinţa de Consiliu, pentru desfăşurarea căreia s-a apelat la tehnologia modernă. Aleşii se vor vedea prin intermediul unei platforme online de videoconferinţă, idee la auzul căreia, în perioade mai bune, am fi cedat ispitei unui zâmbet, gândindu-ne la puterile mult sporite ale preşedintelui de şedinţă. Şi, mai ales, la avertismentul nepus niciodată în practică – în lipsa mijloacelor tehnice -, repetat iritant la aproape fiecare dezbatere prezidată de profesorul Sârbu, de a le tăia microfonul generatorilor de gălăgie de la PNL. Ei bine, acum se poate, căci „mijloacele electronice” la care apelează Primăria, pentru a obţine votul legiuitorilor locali, îi dau posibilitatea celui care va conduce dialogul să reducă sonorul sau să ia sonorul meliţelor de carieră. Dacă merge netul – luăm în calcul şi posibilitatea sabotării întrunirii de vremea capricioasă anunţată pentru astăzi, cu ploi şi vânt, caz în care la Câmpulung cad toate: acoperişuri, pomi, curent, cablu tv şi internet -, bănuim că va fi spectacol, graţie insului de la „butoane”.
Intuiţia ne spune că nu va fi domnul profesor. Şi asta pentru că pe decanul de vârstă al Consiliului de-abia îl zăreşti de după dosarul care îi înlocuieşte tableta, din care zboară zăpăcite foile în timpul şedinţei. Cum majoritatea nu scot un sunet de obicei, s-ar putea să nu-i vedem deloc, presupunând că va exista o transmisiune şi pentru public a videoconferinţei, pe durata căreia fiecare ar trebui să intre în direct, măcar strigând „prezent”, ca să ne asigurăm că sunt „la muncă”.
Complicaţia cu tehnica, de care mulţi dintre aleşi sunt depăşiţi, putea fi evitată, în favoarea variantei bătrâneşti a prezenţei la faţa locului. Primarul alegea un spaţiu mai larg, cum este sala Clubului ARO, şi îi împrăştia, în ditamai sala, pe cei 19, echipaţi cu combinezoane, măşti, viziere, botoşei, după o prealabilă dezinfecţie cu clor a „decorului”. Însă, pentru scurtarea pălăvrăgelii, mai cu seamă că ordinea de zi e cam stufoasă, pare mai eficientă treaba cu online-ul.
De ce n-a amânat primarul întrunirea? Aruncând un ochi peste convocatorul în care apar cerinţe legate de bani pentru rateurile investiţionale ale Primăriei, înţelegem urgenţa gazdelor. Primii care au nevoie de bani, de mai mulţi bani, sunt afaceriştii din familia Răuţoiu, executanţi ai lucrărilor din Piaţa Primăriei şi la podul de la Apa Sărată. În cazul Pieţei Primăriei, aleşilor li se cere să accepte valoarea finală a investiţiei, care a plecat de la 6,4 milioane de lei, după câştigarea licitaţiei de către Group Concif şi Ratelen Construct, şi a ajuns la peste 7,5 milioane de lei. Valoare care nu mai miră pe nimeni, căci Primăria aşa pregătise bugetul local şi aşa s-a şi votat: cu mai bine de 1,1 milioane de lei în plus la un proiect subţire de tot în teren. Dar dacă beneficiarul este mulţumit, executantul, aşijderea… cine suntem noi să ne punem în calea fericirii lor?!
La podul de la Apa Sărată, la fel la Staţia de Epurare, facturile emise de constructori trebuie achitate de autorităţi din bugetul local, până sosesc fondurile alocate prin PNDL. Dacă mai sosesc, la criza, din toate punctele de vedere, în care se va găsi România, după trecerea urgiei. Primăria disponibil nu mai are. Şi atunci umblă la alocarea de la Bulevardul „Pardon”, o lucrare în privinţa debutului căreia suntem din ce în ce mai convinşi că nu se va produce în acest an, în care executanţii, trei firme ale familiei Răuţoiu, cele două amintite mai înainte, conduse de Conteh Barengott, au motiv real să nu muncească. Deşi ăştia n-au muncit nici înainte de epidemie.
Cu ce rămâne Bulevardul „Pardon”, căruia îi trebuie tot 7,5 milioane de lei, aşa ca de pornire, ca să se primenească? În februarie, când s-a votat bugetul, prevederea pe 2020, de puţin peste 3 milioane de lei, trăda, o dată, sleirea excedentului, a doua oară, prelungirea execuţiei în 2021. La şedinţa de astăzi, se vor lua 1,57 milioane de lei din contul amenajării Bulevardului „Pardon”, care rămâne cu jumătate din jumătatea prevăzută în acest an, pentru a plăti facturile emise pentru Epurare şi podul de pe Şoseaua Naţională. E un fel de reglare pe seama lucrărilor date lui Răuţoiu, căruia i se permite să înceapă când vrea şi să termine când vrea. Deşi, până acum, n-am văzut nimic terminat dintre contractele câştigate la Câmpulung cu o lejeritate pe care nu vrem s-o mai comentăm. De silă.