Magda BĂNCESCU
Este a doua oară, la un proiect de anvergură, care îi dă ocazia să schimbe bătrânele conducte de apă şi canalizare, măcar în centrul Câmpulungului, când primarul scoate Edilul responsabilă, în public, pentru lipsa acestor investiţii conexe amenajărilor de la suprafaţă. Prima dată s-a întâmplat la lucrarea de reabilitare a tronsonului „Bărăţie” – „Dinicu Golescu”, unde asfaltul turnat de un an şi jumătate a fost deja spart de două ori şi urmează a treia intervenţie, trădată de umezirea carosabilului în dreptul Muzeului de Etnografie. Înainte de a da startul primei spoieli a mandatului 2016-2020, moftangiului cu rol de moţ al dandanalelor de zeci de miliarde de lei vechi a fost avertizat, repetat, că este o idioţie să torni asfalt pe străzi cu putregaiuri în adâncuri. Dar nu i-a păsat, băgând Edilul la înaintare ca girant al trăiniciei reţelei, sparte după un an de la asfaltare. N-am înţeles lipsa unei reacţii ferme din partea societăţii învinovăţite de pomană, căci, din ce cunoaştem noi, Edilul n-a dat niciodată o asemenea garanţie şi nu şi-a asumat răspunderea unei reparaţii a carosabilului înaintea îmbunătăţirii infrastructurii de apă şi canalizare. Chiar avem convingerea că celor de la Edilul, nefiind în campanie electorală precum acuzatorul, le-ar fi convenit să fie scutiţi de avarii, dându-li-se în administrare o reţea cu cât mai puţine probleme. Probleme care ar dispărea dacă municipalitatea ar înlocui sistemul depăşit, ce zădărniceşte orice reparaţie de străzi.
Evident că noi îi credem pe cei de la Edilul, preocupată doar de apă, nu şi de lichidele tari, sub a căror influenţă cugetă „împărtăşitul”, dar dacă nu ies public ca să demonteze teoriile mincinoase ale primarului… ei pică prost în ochii comunităţii. Nemaivorbind că, într-o altă lume, nu asta coruptă, de la centru până în teritoriu, un control adevărat al cronologiei defectuoase a lucrărilor s-ar lăsa cu sancţiuni în contul celor care le-au avizat. În cazul nostru, Edilul, căci spre Edilul se îndreaptă degetul incriminator al primarului spălat pe mâini de răspundere.
Dacă minciuna cu operatorul care tace mâlc a mers prima oară, merge şi a doua oară. La dezbaterea de buget, unul dintre vorbitorii, de data aceasta, cu miez l-a avertizat pe primar că repetă prostia pe Bulevardul „Pardon”, dacă nu umblă la conducte. Profesorul Dan Constantinescu, a cărui alocuţiune a depăşit, cu siguranţă, nivelul de înţelegere al destinatarilor mesajului său, care nu reacţionează decât la bani, nu la cultură, a făcut trimitere la trecutul în care Câmpulungul era condus de înaintaşul său, Nae Constantinescu. Urmaşul unui primar cu respect pentru oraş, în timpuri în care nu se inventase comisionul la lucrări, a îndemnat audienţa să consulte monografia preotului Răuţescu, pentru a afla câte lucruri a realizat acesta în intervalul 1929-1933. Dar pe atunci nu se fura banul public, nu se supraevaluau lucrările, nu se plătea de două ori pentru acelaşi lucru, nu se umflau contractele cu neprevăzutul devenit regulă pentru constructorii aflaţi în cârdăşie cu primarii. Primarul Nae Constantinescu – spunea profesorul pensionar, care a condus, ani mulţi, în postura de director adjunct, Şcoala „Oprea Iorgulescu” – a realizat inclusiv canalizarea şi conducta de apă care trec prin centrul oraşului.
Vă daţi seama ce vechituri traversează oraşul care se „regenerează” urban doar la exterior! Primarul despre care vorbea profesorul Constantinescu a fost tatăl medicului Mircea Constantinescu, el însuşi o somitate locală, poate, insuficient apreciată pentru meritele muncii sale depuse cu aceeaşi dragoste pentru Câmpulung ca a părintelui său. Avocatul Nicolae Constantinescu, adept al politicii naţional-ţărăniste, era liderul ţărăniştilor din Câmpulung. Profesional, a evoluat până la funcţia de şef al Baroului. Reputatul legist a ocupat funcţia de primar de două ori, în timpul a două guvernări naţional-ţărăniste. Iată, deci, cine ajungea primar pe vremuri, nu toate ciurucurile semianalfabete, care-şi morfolesc limba în timp ce se screm să emită o amărâtă de idee! În afara reţelelor de utilităţi, o mare realizare pentru anii ’30, pe care ai noştri nu reuşesc s-o atingă în 2020, deşi, în zilele noastre, sunt bani pe toate drumurile, primarul Constantinescu a cumpărat pentru Primărie Parcul „Ştefănescu”, pe lângă numeroasele lucrări edilitare întreprinse în mandatele sale. „Să laşi loc de „bună ziua” şi să ai bun simţ!”, era filosofia de viaţă a primarului Constantinescu, pe care fiul său ne-a împărtăşit-o într-un interviu, cu puţin timp înainte de a se stinge din viaţă. Filosofie de care actualii politicieni sunt atât de departe! Lipsa bunului simţ este principala trăsătură a conducerii municipiului, de-o obrăznicie, de-o ignoranţă şi de-o voracitate după câştigul propriu nemaiîntâlnite!
Revenind la intervenţia profesorului Constantinescu, cel care a amintit de investiţia antecesorului său, acesta a întrebat, la prezentarea bugetului, ce se întâmplă cu reţelele din centru. Se reface suprafaţa, dar „această canalizare mai are capacitatea necesară? Este de actualitate? Conductele sunt bune pentru încă 50 de ani?”, sunt frământările descendentului ctitorului reţelei, care aşa rămâne! Canalizarea nu se schimbă, doar reţeaua de apă. De ce? „Pentru că Edilul asigură că este funcţională!”, este a doua oară când primarul aruncă „pisica moartă” în braţele operatorului, care ar cam fi cazul să-i dea peste nas ipocritului.
Iresponsabilitatea coordonatorului proiectului ferfeniţit din pricina unui sistem de utilităţi istoric se manifestă cu repetiţie. Ce zice arhitectul?, insistă profesorul Constantinescu, pe care îl lămurim noi că arhitectul mai mult zâmbeşte decât vorbeşte. La fel de zâmbăreţ ni s-a părut şi directorul Spitalului, chiar nefiresc de vesel, la întâlnirea cu consilierii, reuşind să-l întreacă până şi pe primar cu bună dispoziţia nemolipsitoare.