O duduie care ţine nasul pe sus, de nu-i ajunge nimeni cu prăjina la el, s-a făcut de râs de curând. Într-o dimineaţă, s-a îmbrăcat după ultima strigare, trăgându-şi o pereche de jeans de firmă, tare scumpi. Din lipsă de ocupaţie, cu poşeta pe umăr, a început să colinde magazin după magazin, după ţoale de sezon. În ce loc ajungea, strâmba din nas, nu de alta, dar trebuia să fie interesantă. Nici că a găsit ce căuta, dar şi-a continuat călătoria şi în ultimul magazin lăsat intenţionat la final, căci acolo era servită ireproşabil de bietele vânzătoare, s-a întâmplat beleaua. După ce s-a fâţâit printre rafturi, umilă, una dintre vânzătoare i-a atras atenţia că fermoarul de la pantaloni s-a desfăcut, iar la vedere au ieşit, neruşinaţi, chiloţeii roşii. S-a înroşit dama, la fel ca ei, a pus privirea în pământ şi a ieşit din magazin val-vârtej, uitând ce căuta.
Căpcăunul supărat
Un ins, care se crede mare şi tare într-o mică comunitate, s-a făcut de băcănie. A plecat tipul cu a lui consoartă la o întâlnire importantă. Ajuns la destinaţie, barosanul, după ce a mâncat şi a băut, s-a supărat pe toată lumea, dintr-un motiv ştiut numai de el, pentru că se credea cel mai frumos, deştept, cu banii şi cu poziţie socială. S-a făcut de râs, deşi „jumătatea„ a încercat să-l potolească. Nu a avut cu cine să se înţeleagă, aşa că l-a lăsat pe căpcăun să se spargă în figuri. Toată lumea prezentă la sindrofie a rămas mută de limbajul individului şi de accesele lui de furie.
Musceleanul de pe bulevard