Mircea Diaconu, singurul candidat la alegerile prezidenţiale, prezent la Câmpulung, cu trei zile înaintea primului tur de scrutin, a oferit muscelenilor singura acţiune de campanie electorală, inexistentă în municipiu şi zonă. Toate formaţiunile politice s-au limitat la a împărţi fluturaşi trecătorilor întâlniţi pe stradă, atunci când nu şi-au trimis juniorii să le înghesuie în cutiile poştale, spre nemulţumirea locatarilor, care au şi avertizat partidele să înceteze această practică. Musceleanul Mircea Diaconu, însoţit de Norica Nicolai, fostă colegă la Parlamentul European şi vicepreşedinte ALDE, a sosit vineri, în municipiu, având programată, la ora 12.00, o întâlnire cu câmpulungenii, în Grădina Publică. Probabil că, dacă lumea ar fi fost anunţată din timp, ar fi fost mai multă participare decât cea înregistrată la sfârşitul săptămânii, când în parcul central s-au strâns câteva zeci de admiratori ai apreciatului actor, care, timp de 11 ani, şi-a consolidat o carieră politică suficient de matură încât să-l recomande chiar pentru cea mai importantă funcţie în stat. Mulţimea energică l-a asaltat cu plăcere pe primul candidat muscelean la preşedinţia României, care a zăbovit, preţ de o oră, la Câmpulung, unde a luat la pas bulevardul, oprindu-se pentru scurt timp şi în Piaţa Primăriei. Întâlnindu-se cu oficialităţile în faţa instituţiei, mai întâi cu viceprimarul Mărgărin Blidaru, apoi cu primarul Liviu Ţâroiu, sosiţi pe rând de pe teren, Mircea Diaconu a declinat politicos invitaţia la cafea, grăbindu-se să ajungă la Piteşti, pentru o acţiune similară. Astfel, campania „Mircea Diaconu, UN OM”, constând într-un tur al României, prin 27 de oraşe din 25 de judeţe, însemnând peste 5.000 de kilometri, străbătuţi la volanul celebrului ARO 10, s-a încheiat în Argeş, care a trimis în confruntarea electorală „Un argeşean pentru România”. Un muscelean de la Vlădeşti, aclamat de publicul din Grădina Publică, adunat în jurul unui om admirat de-o viaţă.
Profesorul Ghinete, coleg de bancă, la liceu, cu Mircea Diaconu, a îndemnat lumea să voteze un muscelean get-beget
Mircea Diaconu şi Norica Nicolai au venit însoţiţi de o consistentă delegaţie de la Piteşti, condusă de preşedinţii judeţeni ai celor două organizaţii care l-au susţinut pe independent la preşedinţia ţării: Simona Brătulescu, preşedintele ALDE Argeş, şi Bogdan Ivan, preşedintele Pro România, alături de consilieri judeţeni şi locali de la Piteşti. Restul reprezentanţilor politici au fost mai mult din mediul rural decât din municipiu, pentru care şefa ALDE Argeş anunţa o restructurare, din cauza rezultatelor slabe de la alegeri. Mobilizarea nesatisfăcătoare a membrilor celor două partide la Câmpulung pentru manifestarea din Grădina Publică, unde era nevoie de public votant, demonstrează atât numărul redus de membri, cât şi lipsa de autoritate a preşedinţilor, care ar fi trebuit să umple de lume locul întâlnirii.
Dar câţi au fost s-au manifestat pătimaş, oferindu-i o primire călduroasă oaspetelui, care a avut răspuns la orice întrebare. Nu ştim câţi dintre cei prezenţi la întâlnirea cu Mircea Diaconu erau convinşi să-l şi voteze, dar de pupat, îmbrăţişat şi pozat cu îndrăgitul actor a vrut mai toată lumea. „Este o formă de a da examen. Eu, în faţa dumneavoastră.”, le-a dat oaspetele importanţă ascultătorilor săi, pe care i-a captivat cu vorbele sale şi întreaga sa prezenţă. Prima întrebare, pe care a recunoscut că a primit-o peste tot, pe unde a cutreierat în această campanie, n-a lipsit nici din dialogul cu muscelenii. „Ce veţi face prima dată, odată ajuns preşedinte?”, a fost nedumerirea care nu l-a surprins pe actorul convertit în politician, care avea răspunsul pregătit: „Îmi pun cravata.”, înainte de a se lăsa copleşit de milionul de priorităţi care îl aştepta. Diplomat, candidatul a susţinut că prefera să se gândească la munca de preşedinte dacă intra în turul doi, aşa că planurile de viitor şef de stat au trecut în planul secund rememorării unor vremuri de demult. Precum drumul făcut de acasă, de la Vlădeşti, la Câmpulung, pe o distanţă de 25 de kilometri, parcurşi şi pe jos, când pierdea ultima rată. „Dacă prindeam IGO până la Schitu Goleşti, mergeam cu ăla zece kilometri şi, după aceea, mai aveam şapte peste pădure. Asta era varianta scurtă. Aia lungă era când pierdeam tot şi mergeam pe jos. Dar m-am descurcat.”, şi-a amintit „omul zilei”.
În rândul asistenţei prietenoase s-a aflat profesorul Constantin Ghinete, coleg de clasă şi de bancă al lui Mircea Diaconu. „Pentru noi, muscelenii, este o ocazie unică de a alege un preşedinte muscelean. Un muscelean get-beget. Îl cunosc pe domnul Mircea Diaconu de la vârsta de 14 ani. Am fost patru ani colegi la liceu. Un om deosebit. Cinstit, loial. Vreau să spun, cu mâna pe inimă, că ajută oamenii ori de câte ori îi cer ajutorul. În Parlamentul European şi-a făcut datoria şi a ţinut cu România. Când unii, rău voitori, au aruncat cu noroi în faţa României, el s-a ridicat şi a spus: Nu este adevărat. Nu toţi românii sunt hoţi ori laşi! Sunt oameni cu adevărat! Dacă reuşim să iasă preşedinte, poate reuşim să iasă şi proiectul unirii celor trei foste capitale ale României: Curtea de Argeş – Câmpulung – Târgovişte, printr-o infrastructură de nota 10. La ora actuală, este la pământ. Eu aş dori să lăsăm prieteniile legate de alţi candidaţi la preşedinţie şi să ne alegem omul nostru, musceleanul nostru, pe care îl cunoaştem de mic!”, a fost pledoaria profesorului Ghinete.
„Treaba este simplă. Vrem încă cinci ani tot din ăştia? Oricare dintre cei trei câştigă, Iohanis, Dăncilă, Barna, continuă războiul cu celălalt. Pe partea astalaltă este pace. Eu n-am doctrină, n-am partid, sunt independent, mă uit la naţiune în întregul său şi la toţi cetăţenii. Am păşit în demersul acesta din dorinţa şi ţinta de a explica că este calea greşită şi neconstituţională de 30 de ani. Că prerogativele sunt altele decât cele care s-au exercitat de 30 de ani încoace. Că sunt greşite, păguboase şi sunt motorul căderii sau stagnării noastre. Până acum, practicarea acestei funcţii în România, în loc să fie motorul dezvoltării noastre, a fost motorul blocajelor. În măsura în care voi fi înţeles şi voi crea încredere, voi ajunge preşedinte ca o consecinţă, nu ca o ţintă. N-a fost visul vieţii mele să ajung preşedinte. Eu am ţinta de a spune, de a explica, de a convinge.”, spunea Mircea Diaconu, numit candidatul poporului, faţă de contracandidatul său din sondaje, impus de sistem.
Precedenta campanie pentru prezidenţiale s-a rezumat tot la prezenţa unui singur candidat la Câmpulung, dintre cei 14 care îşi disputau funcţia de preşedinte. Pe 17 octombrie 2014, Călin Popescu Tăriceanu, independent, susţinut de Partidul Liberal Reformator, se adresa unui public care a depăşit capacitatea sălii Clubului ARO, nu fără efect: în turul I, Tăriceanu s-a poziţionat pe locul III la Câmpulung, obţinând de unul singur aproape jumătate din voturile scoase împreună de PNL şi PDL pentru Iohannis. “E.M.”