Şeful promoţiei 1976-1980 a Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”, ambasadorul României la Organizaţia Naţiunilor Unite, musceleanul Ion Jinga, a transmis profesorilor şi elevilor liceului un mesaj, cu ocazia aniversării a 125 de ani de existenţă.
„La ceas aniversar pentru Colegiul Naţional „Dinicu Golescu”, sunt deosebit de onorat de invitaţia de a participa la sărbătorirea a 125 de activitate neîntreruptă a acestei şcoli de elită, al cărei elev am avut privilegiul să fiu în perioada 1976-1980. Programul dens de lucru la Organizaţia Naţiunilor Unite nu mi-a permis să particip fizic la acest eveniment de suflet pentru toţi cei ale căror destine sunt legate de Liceul „Dinicu Golescu”, dar vă asigur că sunt alături de dumneavoastră cu inima şi gândul.
Colegiul Naţional „Dinicu Golescu”, aşa cum se numeşte astăzi, este un reper al performanţei educaţionale pentru şcoala din Muşcel şi Argeş. El reprezintă, deopotrivă, creuzetul unde s-au format caracterele a mii de elevi în drumul lor spre viaţa de adult, oameni care, datorită educaţiei primite în această şcoală, şi-au servit Ţara şi Neamul cu dăruire, profesionalism şi patriotism.
Sunt convins că această tradiţie este dusă mai departe de către dascălii şi elevii de astăzi ai şcolii, ca o misiune fără sfârşit ce trece din generaţie în generaţie. Istoria Câmpulungului, cetate de scaun a Basarabilor şi leagăn al limbii române literare, obligă la o astfel de continuitate.
Educaţia primită la Câmpulung a contat enorm pentru evoluţia mea ulterioară, iar cei patru ani fabuloşi ca elev al Liceului de Matematică-Fizică „Dinicu Golescu”, pe care l-am absolvit ca şef de promoţie, îmi vor rămâne întotdeauna vii în minte. Am avut profesori excepţionali, repere de profesionalism şi dăruire, pe care îi voi iubi şi respecta mereu – din păcate, unii dintre ei nu mai sunt printre noi – şi colegi extraordinari, de care mă leagă prietenii pe viaţă.
Întâmplarea face ca mama mea, profesor de Limba Română, a absolvit acelaşi liceu, la aceeaşi clasă, 12 B, cu 20 de ani înaintea mea, soţia mea, Dana, a fost şi ea elevă a Liceului „Dinicu Golescu”, iar eu sunt născut în aceeaşi zi în care a fost înfiinţat acest aşezământ de învăţământ, dar cu 67 de ani mai târziu.
Privind înapoi în timp, cu o nostalgie lesne de înţeles, îmi vin în minte chipuri de profesori care au marcat evoluţia generaţiei mele: directorul liceului, domnul profesor Ion Solomon, dirigintele clasei noastre, domnul profesor Moise Dragomir – căruia i-am păstrat peste ani o afecţiune specială, profesorul de Fizică, domnul Gheorghe Vocilă – admiraţia pentru acesta m-a determinat să urmez Facultatea de Fizică, doamna profesor Iolanda Serafimescu, cea care ne-a făcut să iubim complicata lume a Chimiei, domnii profesori Buta, Bolontoc, Ştefan, Stoicescu şi mulţi alţii care au contribuit la educaţia noastră. Nu îi pot enumera aici pe toţi, dar toţi îşi au locul lor în memoria mea.
În cei 125 de ani de existenţă neîntreruptă, Liceul „Dinicu Golescu” a contribuit la pregătirea unor profesionişti remarcabili în domenii de vârf ale vieţii sociale, economice, culturale şi politice a României. O parte din „crema” elitelor româneşti a ultimului secol a ieşit de pe băncile acestei şcoli şi sunt convins că la fel vor sta lucrurile şi în viitor.
La mulţi ani! Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”, recunoştinţă şi respect profesorilor săi, mult succes absolvenţilor de ieri, de azi şi de mâine!
New York, 19 octombrie 2019”