Mai rar sau deloc autorităţile au parte de surprize precum cea livrată, la sfârşitul săptămânii trecute, de locuitorii Creţişoarei, care, în loc să se bucure că li se asfaltează strada, mai să oprească lucrarea departe de a-i mulţumi. Asta pentru că bitumul turnat într-un strat nefiresc de subţire n-ar fi rezistat răbufnirilor vremii de toamnă-iarnă, amplificate de intervenţiile de rigoare ale Primăriei, prin operaţiunea de deszăpezire. „E de poză ce fac ei acum, că vin alegerile.”, au concluzionat cetăţenii, convinşi că reparaţia drumului are ca scop uşurarea urcării alaiurilor de politicieni primăvara viitoare, când au din nou nevoie de voturile câmpulungenilor. Deşi Liviu Ţâroiu susţine că are planuri de canalizare – posibil anul viitor să fie puse în practică, lucru de care ne îndoim teribil -, totuşi, a permis ADP-ului să se ţină de programul de asfaltări pe 2019, care conţinea şi strada Doctor Nicolae Fălcoianu, cu două tronsoane. Unul, cel aflat în continuarea vilelor construite la marginea aşezării de blocuri, până la saivane, a fost rezolvat înaintea capătului dinspre Bilceşti. Având presa în mijlocul lor, oamenii ieşiţi din curţi, sâmbătă dimineaţă, când aburii asfaltului proaspăt turnat sporeau iritarea beneficiarilor, au povestit şi alte neplăceri cauzate de Primăria îndesată cu braţele până la cot în buzunarele contribuabililor. Taxa de gunoi, de pildă, este considerată de plătitorii strânşi cu uşa un abuz, întrucât li s-a imputat pentru perioade de timp în care n-a existat nicio relaţie contractuală între locuitori şi operator/Primărie. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea de colectare este pusă sub semnul întrebării, pentru ce datorează din urmă aceşti cetăţeni contravaloarea serviciului de ridicare a gunoiului menajer? Simplu. În baza lăcomiei portărelului public, care nu mai ştie cum să scoată bani de la câmpulungeni, pentru huzurul colosului bugetar care conduce oraşul.
Datori la gunoi, pentru simplul motiv că au făcut ceva cu resturile menajere. Fie le-au incendiat, fie le-au aruncat
Pe considerentul că şi aceşti locuitori ai municipiului au produs permanent gunoi – lucru perfect adevărat -, proprietarii de gospodării de pe strada Doctor Nicolae Fălcoianu, legătura Vişoiului cu Bilceşti, s-au trezit datori la Primărie. Unii susţin că din 2017, de când s-a introdus plata taxei de salubritate la Primărie, alţii, mai vocali, zic că au găsit înţelegere să plătească numai pentru 2018. Asta ca să nu mai facă gălăgie în faţa a ceea ce aduce teribil a abuz al instituţiei. Dacă maşina de la Financiar Urban a urcat regulat pe Creţişoara şi Valea Româneştilor şi a preluat resturile acestor „generatori de gunoi”, cum suntem numiţi de autorităţi toţi locuitorii municipiului, atunci normal era să fie obligaţi să dea declaraţia şi să plătească, la fel ca toţi ceilalţi.
Oamenii, însă, susţin altceva. Că de-abia acum au primit pubele, de când s-a introdus sistemul colectării din poartă în poartă, prin urmare, abia acum au fost luaţi în evidenţe ca „generatori de gunoi”. Numai că administraţia locală le-a imputat din urmă acest tip de obligaţie, pe considerentul că ceva au făcut cu resturile menajere neridicate de operatorul de salubritate. Ceva care înfrânge normele de mediu. Adică fie le-au incendiat, fie le-au aruncat în natură.
Iată cum calcă în străchini profesioniştii lui Ţâroiu, care trebuiau să depisteze gospodăriile neplătitoare de taxă din primul an al introducerii ei, 2017, nu când au avut chef de muncă funcţionarii. Pe care îi suspectăm că nu hărnicia i-a împins să sporească numărul de plătitori, ci disperarea de a avea lefurile grase asigurate. Aşa au ajuns să constrângă lumea, pe ultimii doi ani, conform susţinerilor unora dintre interlocutorii noştri, căci n-au fost în stare să-şi facă treaba angajaţii însărcinaţi cu identificarea tuturor proprietăţilor la care maşina firmei Financiar Urban poate ajunge. Iar pe Creţişoara ajunge fără probleme, mai cu seamă că s-a şi reparat pe o bună parte a lungimii ei.
„Gunoiul l-am plătit la fel şi ne-au dat tomberoane după opt luni. Se poate?”, a reclamat o cetăţeană, care a lăsat să se înţeleagă că a achitat taxa şi în perioade cu colectare zero. „Au început să ridice gunoiul de marţi (n.r. 17 septembrie 2019). Dar la Primărie ne-au obligat să plătim de la 1 ianuarie şi cu penalizări.”, a completat-o un vecin.
„Eu sunt un pic mai tâmpit. L-am mâncat!”
Cea mai înverşunată opinie îi aparţine celui mai vehement oponent al asfaltării, care a avut o iniţiativă similară şi când a fost vorba despre imputarea acestei obligaţii pentru anii trecuţi. „Eu am fost pe mal, pe tot malul, şi le-am spus: „Nu plătiţi gunoiul! Lăsaţi-mă să fac o hârtie, în care spunem că nu plătim şi justificăm de ce nu plătim.” N-au vrut. S-au dus câte trei-patru, câte trei-patru la Primărie şi primarul i-a întrebat pe fiecare: „Unde ai dus gunoiul?” Unul, că l-a ars, altul, că l-a aruncat. „Aoleu! Vai, o să vină cei de la Garda de Mediu şi o să vă amendeze. Mai bine plătiţi.” Şi au plătit. M-am dus la Primărie. Trei luni a trebuit să mă duc, ca să rezolv problema, că mă pasau de la unul la altul. Şi până n-am zbierat în Primărie, ca să-i scot din birouri pe toţi… M-au luat şi pe mine: unde ai dus gunoiul? Le zic: „Eu sunt un pic mai tâmpit. L-am mâncat! De ce nu vii dumneata ca să te întreb de ce nu l-ai luat şi apoi să mă întrebi unde l-am dus?”, a povestit un cetăţean experienţa cu angajaţii Primăriei, care i-au „permis” să achite numai pentru 2018.
ADP-ul deşartă resturile vegetale pe izlazul oamenilor
În timp ce lumea este notificată în privinţa debitelor despre care mulţi, oameni în vârstă, habar nu aveau că le datorează, subordonaţii lui Liviu Ţâroiu scapă de o parte a propriilor deşeuri – este adevărat, cele vegetale – pe terenul lor. Serviciul Consiliului Local nu este singurul care îi umple de resturi pe aceşti câmpulungeni, care au chiar exemplul statului despre cum te debarasezi de mizerii în natură, fie ele biodegradabile. „La noi, vin din oraş şi aruncă mizerii pe deal. Şi pe noi ne-au băgat din 2017-2018 să plătim gunoiul. Ce hal de mizerie este chiar pe izlaz! Noi nu putem să dăm foc mizeriilor, pentru că trebuie să le predăm gunoiul, dar ei ne aruncă nouă mizeriile. Ei nu ne poluează pe noi, care avem copii mici?! Noi, îi schimb, îi poluam dacă dădeam foc mizeriilor. Nu e dreptate! Sunt nedumerită cu gunoiul. De ce mă pui să plătesc şi pe 2017, şi pe 2018, când eu n-am avut tomberon? Vin cu un tractoraş de la Seră şi aruncă toate mizeriile pe mal. Sunt stive foarte mari. Urcaţi pe izlaz ca să vedeţi şi să vadă şi domnul primar, care a zis că nu este adevărat. De ce nu le aruncă mai jos, la groapa de gunoi?”, a ripostat mama a trei copii, care are o listă substanţială de revendicări pentru autorităţi.
„Noi n-avem aici un parc pentru copii. Merg pe jos, drumul nu se asfaltează cum trebuie. Peticirea asta este ţigănie curată. Urcăm şi coborâm cu copiii pe jos. Căci îi avem în oraş la şcoală. În vale nu mai e nimic, nu mai e şcoală, nu mai e grădiniţă. Plătim taxe şi toate cele, de ce nu ne bagă şi nouă un mijloc de transport? Pentru copii, că sunt atâţia copii pe deal. Nimeni nu face absolut nimic. Dacă mă duc la Primărie şi cer să mi se facă complementara (n.r. alocaţia complementară), căci am trei copii, mi se spune: „Nu, că ai pământ.” Copiii mei nu mănâncă pământ. L-am primit moştenire, că am avut grijă de cineva. Sau că am maşină. Normal că am maşină. Cu ce să-i duc şi să-i aduc de la şcoală? De fapt, soţul meu nici nu e acasă, e plecat. Aşa că sunt nevoită să dau 5 milioane la transport. E bătaie de joc. Pentru ce ne cer atâtea taxe şi impozite, când ei nu fac nimic?! Au investit, că au avut fonduri, în şanţurile acestea mari – s-au întâmplat şi atâtea accidente şi au aterizat oamenii cu maşinile în ele -, în loc să le fi făcut mai micuţe, ca să ne facă şi în faţa caselor, unde ne trebuiau. La case nu sunt decât pe o parte foarte mică, unde şi-au făcut oamenii. Le-au făcut pe acestea când au introdus apa… cârcăli, s-au spălat pe mâini şi ne-au lăsat. Să ne facă un parc şi şanţurile în faţa casei, căci de aceea plătim impozite.”, ni s-a plâns locuitoarea străzii, care şi-a întrerupt drumul, împreună cu copiii, parcurs pe jos, ca să ne povestească nemulţumirile sale.
Introducerea unui maxi-taxi pe această zonă n-ar fi un capăt de ţară, măcar de câteva ori pe zi, în cadrul unui circuit pe Valea Mare, cum au sugerat oamenii, dar nu se doreşte, nu că nu se poate. Magda BĂNCESCU