Investiţia în infrastructura rutieră, întreprinsă pe strada Ţarină, din Lereşti, o zonă căutată de cei interesaţi să-şi construiască o reşedinţă, fie permanentă, fie de concediu, a fost stricată prin apariţia unor hopuri cu rol de limitatoare de viteză. Cei aproape 2.000 de metri, cât măsoară artera care străbate cea mai atractivă zonă imobiliară din comuna vecină, sunt brăzdaţi dintr-un capăt în celălalt de nouă (!) obstacole de-a dreptul periculoase pentru cei aflaţi la volan. Decizia Primăriei Lereşti de a domoli elanul şoferilor pe o cale de acces asfaltată ca-n palmă denotă, prin plantarea pe traseu a unor capcane în adevăratul sens al cuvântului, o iresponsabilitate mai mare decât a iubitorilor de viteză. Iresponsabilitate combinată cu neştiinţă, nepricepere, deşi primarul Marian Toader putea să se convingă singur de riscurile parcurgerii unei rute întrerupte brutal de noile forme de relief, ivite în plină stradă, urcându-se la volan şi testând grozăvia.
Dacă primarul voia viteză limitată, putea cumpăra încetinitoare profesioniste, ca să fie sigure pentru şoferi
Pentru început, trebuie să spunem că ceea ce se doreşte a struni iureşul pe o străduţă îngustă, cu pante şi curbe, nu este un limitator de viteză profesionist, cum sunt cele montate pe teritoriul Câmpulungului. Încetinitoarele de pe Ţarină sunt nişte movile neregulate, unele mai joase, altele mai înalte – unele sunt atât de înalte, încât nu te abţii să-l faci „tâmpit” şi pe cel care le-a lucrat, şi pe cel care le-a acceptat -, realizate din bitum! Şomârdoalele, care au trezit o puternică nemulţumire celor intraţi pe terenul accidentat, nu sunt nici măcar amplasate la aceeaşi distanţă unele de altele, fiind când mai apropiate, când mai depărtate.
Dar nouă ridicături executate din asfalt, deci dure, periculos de înalte, cât să-l arunce pe necunoscătorul existenţei lor de pe drum, pe o distanţă de 2.000 de metri, sunt excesiv de multe. Şi deosebit de neplăcute, alterând siguranţa deplasării pe o stradă cu infrastructură mulţumitoare. Noi insistăm, mai mult decât asupra neplăcutului, asupra gradului de pericol al movilelor din bitum, care, pe timp însorit, se confundă cu umbra copacilor reflectată pe stradă dintr-o parte într-alta a drumului. Cele mai multe sunt mascate de umbră, fiind în aceeaşi nuanţă închisă, aşa că luatul în plin al capcanelor este la ordinea zilei. Măcar de s-ar lăsa doar cu hurducătura cauzată de trecerea imprudentă peste înălţăturile care, noaptea, sunt şi mai păcătoase. De n-om auzi curând de accidente generate de „limitatoarele” gândite şi executate cu dosul, căci cineva cu mintea limpede şi prevăzător la siguranţa celor care tranzitează Ţarina n-ar fi comandat lucrarea aberantă. Cel mult achiziţiona încetinitoare clasice, realizate în condiţii de siguranţă a şoferilor, nicidecum nu umplea strada de proeminenţele care îi forţează pe conducătorii auto să le ocolească cocoţându-se pe rigola carosată. Aşa pentru că şoseaua este brăzdată dintr-o margine în cealaltă şi nu trebuie să fii un clarvăzător ca să prevezi consecinţa distrugerii şanţului de scurgere a apei, care nu are menirea de a prelua traficul rutier pe deasupra lui.
Or toţi şoferii întâlniţi pe traseu în această săptămână procedează astfel. Ocolesc brazda de asfalt, înaltă şi incomodă, forţând rigola, care va ceda într-un final. Astfel, primarul Marian Toader, din a cărui hotărâre au apărut cele nouă dâmburi, pune în pericol şoferii, maşinile acestora şi lucrarea plătită cu bani grei. O fi avut ca motivaţie prevenirea accidentelor, dar, fără discuţie, metoda aplicată e una greşită, iar efectul s-ar putea să fie invers. Chiar iresponsabilă, în cazul în care şoferii intraţi prima oară pe acest traseu nu ştiu ce-i aşteaptă, nefiind avertizaţi asupra restricţiilor de circulaţie pe cea mai mare parte a distanţei de doi kilometri. Singurele indicatoare rutiere ale Ţarinei, amplasate unul în zona intersecţiei cu uliţa Cimitirului Eroilor, celălalt, la ieşirea dinspre Primărie, atenţionează în privinţa limitării vitezei la 20 de kilometri pentru porţiunile respective. „E.M.”