Începutul „profesional” al lui 2019 i-a găsit pe aleşi închinând din nou, la rugămintea lui Liviu Ţâroiu de a-l sărbători şi pe 8, după cheful prilejuit de onomastica „Ion-ilor” din administraţia şi politica locală. Am pierdut şirul invitaţiilor la un păhărel transmise, la final de an, de primar, care a ţinut-o într-un închinat. Cu Consiliul, cu partidul, cu Spitalul, cu Primăria, din nou cu Consiliul, căci le mergea rău dacă debutau pe sec. Ascultând mesajul de „bun venit” al primarului, care a început cu nişte scuze faţă de aleşi, că i-a deranjat… când s-au încheiat sărbătorile, mai că ne părea rău dacă nu se năştea. Sau dacă nu ajungea primar, căci altul mai băşcălios decât actualul înaintea lui n-a fost sigur, iar ce vine după el, judecând după oferta care se întrezăreşte, insipidă, inodoră, incoloră, sigur nu-i va egala umorul, voit ori ba. O fi vrut să spună că le-a deranjat mahmureala pricinuită de „botezul” clondirelor din preziua întrunirii departe de a fi o „de îndată”. Căci, după obicei, aleşii se adună de pe drumuri, cum se încheie maratonul petrecerilor de final şi început de an, ca să despotmolească Economicul Primăriei din deficite şi decalaje între venituri şi cheltuieli. Adică să-i dea voie să umble la economii, atât cât vor mai exista, ca să aibă bani de salarii şi facturi, care numai mici nu sunt, la ce temperatură tropicală te pocneşte prin birourile instituţiei.
Ca o gazdă binecrescută, primarul a căutat o justificare a dezbaterii trântite taman după cel mai popular sfânt printre români, justificare care a debutat într-o notă amuzantă: „Din păcate, vă stricăm…” După care şi-a dat seama că nu strică decât cuvenitul repaus după trânta cu damigenele din ziua precedentă, aşa că a înlocuit scuzele cu urări retroactive, dar şi viitoare, „pentru cei care am fost Ioni şi pentru care vor veni după sărbători.” Adică alte sărbători, care, dacă s-or lăsa şi cu libere de la stat, să-şi tot dorească bugetarul nostru nouă vieţi ca pisica! După sesiunea de „La mulţi ani! şi toate cele bune!”, şeful Executivului a anunţat de ce nu le-a lăsat timp consilierilor să i se facă dor de el: presiunea unor chestiuni de exerciţiu financiar, pe care nu le-a detaliat, având ceva mai interesant de comunicat: „Vă invit după şedinţă să închinăm pentru Sfântul Ion, ultima sărbătoare a sărbătorilor de iarnă… să închinăm un păhărel!” Dă-le încolo de deficite, că le rezolvă doamna Iarca din excedentul fără fund, care ajunge şi pentru goluri de casă, goluri de masă, lefuri şi purcoiul de investiţii reportat în 2019. Uite de-aia au ai noştri motive să ridice păhărelul la fel de des precum votul, cu un mic regret, de data aceasta, exprimat de sărbătoritul zilei, că a dispărut unul dintre muzicanţii vestiţi ai Muscelului, taman în zi de petrecere.
Înainte de reglajele financiare, o tradiţie a începutului de an, după cum spuneam, s-a pomenit cu tristeţe pierderea lui Viciu Nistor, deplâns de seniorii din Consiliu, în frunte cu Liviu Ţâroiu, care s-a împăunat un pic că cei tineri n-au de unde să-l ştie. „Noi, ăştia cu lăutarii…”, a făcut pe cunoscătorul amfitrionul întâlnirii, râzând cu o poftă molipsitoare, antrenându-i şi pe alţii în remember-ul despre răposat. Tinereţea necunoscătorilor repertoriului lui Nistor i-a generat o uşoară melancolie primarului, care i-a îndemnat pe junii prezenţi la şedinţă să se bucure de tinereţe. Cum face şi el, în prelungirile tinereţii. Căci tot ca un tinerel rezistă şi el, în ciuda celor 66 de primăveri, pe care le va serba în această iarnă. Păhărelul să rămână pe poziţii, căci, luna viitoare, ai noştri închină din nou.
Aşadar, în prima zi lucrătoare în slujba comunităţii, de cuviosul Gheorghe – altul decât sfântul pe care îl ştie toată lumea – au fost cinstiţi, cu repetiţie, cel mai pozitiv dintre Ioni, conform autocaracterizării, şi aliaţii, purtători ori nu, ai numelui. Astfel, aleşii au onorat şi partea mondenă a întâlnirii, după ce, în zece minute, au adus zâmbetul pe faţa directoarei Iarca, mulţumită că are astăzi, în ziua de salariu, cu ce plăti colegilor din Primărie chenzinele, deocamdată fără normă de hrană, acordate în februarie, pentru ianuarie.
De altfel, tot între cele plăcute au stat şi utilele care au cauzat deplasarea legiuitorilor locali la Primărie. Căci ce poate fi mai plăcut şi mai liniştitor că, în lipsa unui buget şi a unor încasări la început de an, banii de salarii sunt asiguraţi?! Graţie excedentului. Sau că, în acest an, mai sunt de cheltuit 127 de miliarde de lei vechi?! Tot excedent. Asta pentru că, anul trecut, investiţiile n-au topit nici jumătate din rezerva parcă nesecătuită, fapt care l-a făcut pe primar să se declare dezamăgit că şi-a încălcat propriul deziderat. „Va trebui să ne concentrăm să cheltuim aceşti bani.”, mărturisea Liviu Ţâroiu despre moştenirea lui Călin Andrei, pe care n-a reuşit s-o treacă la capitolul „amintiri” nici după doi ani de când le făcea această confesiune câmpulungenilor. Anul trecut, s-a concentrat cam de 100 de miliarde de lei vechi şi, în ciuda mărturisirilor lacrimogene ale primarului nostru, înclinăm să credem că strategia a fost eşalonarea cheltuirii excedentului pe durata celor patru ani, ca să se simtă în fiecare ceva, cu precădere în a doua jumătate de mandat, care contează în 2020.
Printre învârteli financiare şi invitaţii la „dezgropat anul”, Liviu Ţâroiu n-a uitat nici de contribuabil, căruia i-a făcut următoarea convocare: casieria este deschisă şi pregătită să încaseze taxe şi impozite. Şi o rugăminte suplimentară apelului de a îndestula teşchereaua publică: să treacă cu plata pe on-line, ca să scape conţopiştii statului de fâţâiala iritantă a cetăţeanului venit să-şi lase banii la Primărie!