Conform zicalei din bătrâni „chelului îi trebuie tichie de mărgăritar”, şantierul parcului din Vişoi, din vecinătatea Bisericii de Lemn, a fost împodobit cu bradul de Crăciun. Nici acest constructor, tot câmpulungean, tot uşor de găsit şi el, cum îşi dorea Liviu Ţâroiu de la partenerii de contracte, nu i-a făcut bucuria unei realizări bifate în planul anului 2018, în ciuda ultimatumului dat de primar, 15 octombrie 2018, pentru predarea investiţiei. La jumătatea lui decembrie, nici investiţia nu este predată, nici contractul reziliat, dar „bomboana pe colivă”… a apărut un conifer ornat cu o instalaţie luminoasă în mijlocul unui rond cu pământ, probabil, o viitoare oază verde, în care vor fi sădite plante ornamentale. În jurul pomului tradiţional, o mocirlă cauzată de precipitaţiile zilelor trecute, grămezi de nisip, piatră spartă… resturi, ca pe orice şantier, care mai are destul de muncă.
În ciuda restului de executat, cei implicaţi în derularea unui obiectiv, care a evoluat total dezamăgitor, s-au înţeles să creeze o falsă impresie de utilitate a zonei de recreere, montând băncile şi coşurile de gunoi. În condiţiile în care aleile nu sunt finalizate şi nici spaţiile cu rol decorativ. În ciuda faptului că se lucrează, cu aceleaşi forţe numărate pe degetele unei mâini, la pavarea aleilor – operaţiune în mijlocul căreia l-am surprins, săptămâna trecută, pe o ploaie rece, pe un cetăţean care moşmondea la montarea plăcilor -, s-a găsit de cuviinţă să fie amplasat mobilierul urban. Dacă, pentru coşurile de gunoi, muncitorii n-au făcut economie la şuruburi, când au fost prinse în suportul de beton, în schimb, săltarea băncii, securizate superficial, pare „apă de ploaie”. Uşurinţa cu care pot fi desprinse de sol a făcut posibil furtul de la şosea, de pe Bulevardul I.C. Brătianu, rămas cu autor necunoscut, care se bucură de bunul public ajuns în curtea sa. Şi se pare că povestea are şanse să se repete şi aici.
De neînţeles de ce s-a grăbit executantul parcului cu nişte obiecte inutile în momentul de faţă, când plouă, ninge, e frig şi se şi lucrează! Ca să admiri bradul gol ori clăile de fân de sub balcoanele blocului din faţa parcului? O frumuseţe de fân al cărui deţinător l-a protejat acoperindu-l cu folie şi cu ce-a mai găsit util. Ca, de pildă, o fostă umbrelă de terasă, ţinută locului cu un lighean metalic aşezat cu gura în jos. La aşa lucrare, aşa peisaj!
Sesizând că patronul care a prins lucrarea, Nicuşor Bănăţeanu, n-are de gând să încheie curând, Liviu Ţâroiu a dispus încropirea unui loc de joacă lângă o vecinătate puţin spus neinspirată: o staţie trafo. Cât a permis spaţiul, nefiind cine ştie ce suprafaţă disponibilă. Cât să se monteze un tobogan şi un perete pe care să se caţere cei mici.
O săptămână mai târziu, a avansat şi pavajul, a avansat şi acţiunea de montare a aparatelor de joacă, pe care copiii s-au şi grăbit să le ocupe, în ciuda frigului de miercuri după amiază, când am revenit în zonă. Spaţiul de joacă poartă semnele inerente unui şantier, suprafaţa grena şi verde fiind plină de mizerie, din cauza nisipului folosit la operaţiunea de pavare, împrăştiat peste tot. Inclusiv pe aleile o parte betonate, o parte pavate, nefiind ceva anormal într-o zonă în care încă se lucrează. Anormal este să fie dată în folosinţă, când parcul este, clar, neterminat. La un pas de loc de copii, echipa de aceeaşi consistenţă anemică îi dădea înainte. Încet şi cu grijă.