Sărăcia, după cum s-a plâns „purtătorul de cuvânt” al grupului de cetăţeni care a reprezentat Pescăreasa la expunerea publică a Strategiei de Dezvoltare Locală necesară GAL-ului „Câmpulung Muscel”, i-a împins pe oameni la Primărie, ca să audă ce planuri au autorităţile pentru ei. Sărăcia din buzunare, dar şi sărăcia din afara locuinţelor amplasate într-o zonă în care… ce să mai vorbim despre lipsa reţelei de gaze sau a celei de canalizare, când oamenii firmei de consultanţă au găsit gospodării debranşate de la sistemul de energie electrică?! Moderatorul acţiunii consumate sub forma unui dialog între cetăţenii din teritoriile defavorizate şi autorii documentului în baza căruia va lucra Grupul de Acţiune Locală „Câmpulung Muscel” a pus lipsa curentului electric în unele case pe seama facturilor neachitate. Cauza adevărată, însă, va fi responsabilitatea Primăriei s-o afle, pe baza datelor puse la dispoziţie de specialiştii firmei Ascedo, care au făcut munca de teren, depistând ce lipseşte şi unde lipseşte. „Problema accesului la energie electrică este şi nu este treaba Primăriei. Pentru că acolo avem un furnizor privat, cu care fiecare îşi încheie un contract. Este adevărat că, atunci când cade curentul, este sunat primarul, dar primarul nu poate, la rândul lui, decât să influenţeze lucrurile mai departe.”, a precizat Cornel Bertea Hanganu, reprezentantul Ascedo, firma care a scris Strategia de Dezvoltare Locală a GAL „Câmpulung Muscel”, aprobată de Ministerul Dezvoltării Regionale. Însă nu de vecinii care trăiesc în beznă s-au plâns locuitorii cartierului Pescăreasa, poftiţi la Primărie, ca să spună ce le trebuie. Gaz, în primul rând, cerut de toată lumea, de la cetăţenii din Orăşelul Minier, până la conducătorul Parohiei Apa Sărată, părintele Gheorghe Dumitru. Apoi canalizare, necesară şi în vale, şi pe deal. Şi, în al treilea rând, asfalt pe drumeagurile amânate de Liviu Ţâroiu, pe motiv că trebuie consolidate înainte de a turna covor bituminos. Asfaltarea unui rest dintr-o stradă a constituit cel mai spumos schimb de replici între primar şi un cetăţean, care l-ar fi „încăierat” prima oară pe teren. A făcut-o şi a doua oară în sala de festivităţi a instituţiei gazdă, când Liviu Ţâroiu i-a reproşat omului că a venit doar ca să-l enerveze pe el.
„Domnul primar ne-a turnat un asfalt, nu zic nimic, bravo dânsului, dar l-a lăsat aşa. A pus asfaltul şi a fugit”
Rolul Strategiei – a explicat consultantul – este că, fiind locală, îşi propune să rezolve disfuncţionalităţi reduse ca amploare a investiţiei necesare pentru remedierea lor. „Acele probleme mici cu care, dacă domnul primar se duce la Piteşti, ca să asfalteze o stradă cu patru-cinci case, râd colegii dânsului de el.”, a punctat Cornel Bertea Hanganu. Probleme „mici”, cum sunt cele reclamate de oameni simpli, care trăiesc modest. Fie ei români, fie ei ţigani, căci la dezbaterea Strategiei de la Primărie au venit să-şi spună păsurile şi minoritari care locuiesc la Pescăreasa. „Studiul l-aţi făcut prost!”, i-a dojenit cel mai virulent susţinător al cauzei cartierului cu cei mai mulţi şomeri din municipiu. Asta pentru că, susţine cetăţeanul, consultanţii trebuiau să se mişte mai mult şi în zonele dosnice, la periferiile populate de familiile de rudari, ursari şi ce-or mai fi ei, care trăiesc „claie peste grămadă”, în case depăşite de numărul membrilor familiei. O concetăţeană a rectificat mustrarea vecinului din colonia de blocuri, precizând că distinşii musafiri au bătut la porţile lor. „Mai sunt şi romii ăia din spate, n-am nimic cu ei, că sunt mai amărâţi… vor şi ei să fie racordaţi la canalizare. Sunt unii care stau şapte inşi într-o cameră! Stau şi doişpe inşi într-o cameră! Sunt săraci, vor o canalizare, vor să facă ceva! Pentru că şi-au înghesuit curţile una lângă alta, n-au unde să-şi pună o fosă! Se ceartă pe un WC de curte, cum zicem noi. Trebuie să fie şi ei ajutaţi, chiar dacă sunt mai săraci. N-au dreptul la viaţă?”, a pledat pentru defavorizaţii poziţionaţi la distanţă de şoseaua principală şi, susţine omul, la distanţă şi de agenda de investiţii a administraţiei locale. Adică, după ce că n-au canalizare, au fost săriţi şi la asfaltare.
„Vrem şi noi canalizare! N-avem drumul asfaltat acolo!”, a sărit o cetăţeană încurajată de înflăcărarea mesajului antevorbitorului, care a continuat ideea femeii. Acesta l-a pârât oaspeţilor selecţi aflaţi în legătură cu Ministerul Dezvoltării Regionale pe primarul Liviu Ţâroiu, care a întârziat la eveniment, fiind pe drumul de întoarcere de la Bucureşti. „Domnul primar ne-a turnat un asfalt, nu zic nimic, bravo dânsului, dar l-a lăsat aşa. A pus asfaltul şi a fugit. Nicio scurgere, nicio canalizare, nicio bordură. La oamenii aceştia… a venit domnul primar şi i-a împărţit în două. La unii le-a asfaltat, la unii, nu. I-a încăierat între ei. Este vorba de asfalt pe 150 de metri, nici nu este atât.” „80 de metri.”, a completat afirmaţia o locuitoare a străduţei cu asfalt pe jumătate din întinderea ei.
Până la sosirea lui Liviu Ţâroiu, a cărui fericire că îi pese pasenţa cu Strategia avea să fie spulberată de limbariţa votantului agitat, explicaţiile generale şi diplomate au fost furnizate de consultantul Bertea Hanganu. Acesta a avut o încercare de a-i potoli pe oameni, informându-i că Strategia GAL-ului conţine şi proiecte de asfaltare şi canalizare. Chiar o măsură de intervenţie care va viza şi construirea de locuinţe sociale pentru orăşenii aglomeraţi în case. „Suntem amărâţi, de aceea am venit aici, căci, dacă nu eram, nu veneam!”, s-a mai plâns o dată petentul, smulgând o dovadă de compasiune din partea înaltului oaspete: „Aveţi dreptate, mare dreptate.”
„Aţi zis că nu asfaltaţi pentru două-trei case. Dar aţi asfaltat pentru o staţie de zgură, care merge vara”
Când a intrat primarul în sală… să te ţii! Bună dispoziţia, generată de veştile optimiste primite de la Ministerul Transporturilor, care a acceptat să repare DN-ul câmpulungean, i-a fost ştearsă repede, după ce au tăbărât pe el câteva bătrâne „alunecate” din Livadie la Primărie, ca să-l beştelească pe primar că fuge pământul şi el nu face nimic ca să-l oprească. După pensionarele care au sacrificat o după amiază de telenovele turceşti, ca să asculte nişte generalităţi insipide, a urmat ceata de la Pescăreasa, avându-l la înaintare pe acelaşi vorbitor care l-a luat la rost pe consultant. „Sunt multe familii cu copii mici şi n-aţi vrut să asfaltaţi o sută de metri! Şoseaua de la zgură aţi asfaltat-o, pentru o staţie de zgură! Aţi zis că nu asfaltaţi pentru două-trei case. Dar aţi asfaltat pentru o staţie de zgură, care merge vara. Pe ăştia din spate i-aţi împărţit în două, aţi asfaltat o bucată, iar restul de 100 de metri, nu. Se bat unii cu alţii!”, a răbufnit pentru a doua oară cetăţeanul venit chitit să nu ierte pe nimeni. „Am asfaltat Decovilului. Am asfaltat o stradă întreagă, că n-am lăsat-o jumătate.”, au încercat, fără succes, explicaţiile lui Liviu Ţâroiu să răzbată printre „spumele” făcute la nervi de insul de la Pescăreasa, şi mai întărâtat că este contrazis de primar. „Aţi lăsat-o jumătate!”, a strigat acesta, înfuriat de adevărul livrat de Ţâroiu tot pe jumătate.
„Era nepregătită s-o asfaltez! Ţi-am spus şi atunci (n.r. la faţa locului), dar nu vrei să înţelegi. Vii aici doar ca să mă enervezi! Mai sunt patru case acolo. Strada aia era nepregătită ca s-o asfaltez, trebuie pietruită, trebuie să reziste câţiva ani cu piatră, să se întărească. Şi-am spus că urmează să finalizăm.”, astfel a sunat versiunea conducătorului Câmpulungului, demontată de localnic: „Aţi turnat piatră, aţi nivelat-o şi n-aţi vrut să turnaţi asfalt! Că n-aţi vrut! Pentru o sută de metri de asfalt! Domnul vice a spus că: „Nu asfaltăm între blocuri, că are beton. Asfaltăm în spate, că sunt amărâţii ăştia, au copii mulţi care merg la şcoală.” O sută de metri de asfalt, atâta era! Asfaltăm la uzină, că este o staţie de zgură, atât!” „Dacă vrei să vorbeşti de acum înainte… să-mi spui când termini.”, n-a mai rezistat Ţâroiu văzând că prezentarea consultanţilor este perturbată de critica strigată a câmpulungeanului, care nu ceda sub nicio formă, căci doar nu plătite biletul de maxi-taxi, de la Pescăreasa la Primărie, ca să-l aplaude pe primar: „Am dreptate, că aşa e!” „Ţi-am zis eu că n-ai dreptate?! Ţi-am spus o singură treabă: că urmează să finalizăm. La anul o finalizăm şi am terminat. Dar lasă s-o consolidăm întâi.”
„În ce an o veţi face? Le-am spus să bage şi la noi pe ulicioară…”, s-a întărit opoziţia cu altă cetăţeană croită să nu-l slăbească pe decidentul şef până nu-i smulgea promisiunea unui termen de reparaţie a aleii. „Am venit aici ca să discutăm nişte lucruri de bază. Vreau să aduc nişte bani, cu care să vă fac nişte îmbunătăţiri în acea zonă pe care n-a făcut-o până acum nimeni. Şi dacă vreau să v-o fac, mă certaţi că vreau să v-o fac?!”, s-a victimizat Liviu Ţâroiu, ocolind data cerută de femeie. „Dacă stau pe banii Primăriei – a continuat acesta, în timp ce orăşeanul guraliv continua să-i asigure fundalul sonor, bolborosind nemulţumit la toate justificările primarului -, s-ar putea să nu fac în următorii cinci ani. Dacă aduc acum 3-4 milioane de euro, s-ar putea să le fac în următorii doi ani pe toate. Dacă ai să vorbeşti de câte ori vrei şi nu ne laşi să terminăm, ne oprim aici, plecăm şi… la revedere! Şi cu asta basta! La orice spun, vrei să-mi aduci aminte că nu ţi-am făcut strada! Ştiu! Ţi-am spus acolo, la faţa locului! Şi ţi-am recunoscut. Urmează să ţi-o facem.”
„Am înţeles.”, s-a domolit insul care l-a provocat pe primar cu mai mult tupeu decât o fac adversarii politici. „Perfect, în sfârşit, ne înţelegem.”, a încheiat Liviu Ţâroiu, moment în care a sesizat că reprezentantul firmei a ieşit din sală, probabil, ca să răspundă la telefon, de vreme ce expozeul său intrase în pauza impusă de reclamaţia cetăţeanului. „Unde eşti, domnul…?”, l-a căutat Ţâroiu după draperia roşie care maschează uşile sălii de festivităţi. „Acum a plecat şi el, s-a enervat şi el.”, a glumit primarul, căruia publicul i-a dat apă la moară: „Pleacă cu banii!”