Un director de şcoală a făcut dovada unui „şorici” la fel de gros, dacă nu, mai gros decât al elevilor de la liceele slabe din oraş. Nu zicem de la liceul său, pentru că aici învaţă copiii cu cel mai mult bun simţ din Nordul judeţului, pe lângă care îi place să se pozeze în spaţiul public, ca să-şi atribuie meritele performanţei lor, care n-au nicio legătură cu managerul. Insul a arătat, recent, la un eveniment public, ţinut cu sala ochi, cât de prost stă la capitolul „educaţie”, prin urmare, performerii şcolii n-au ce să înveţe de la el. Cel puţin, nu bunele maniere, pe care, dacă le au, le au din familie, de la învăţători, profesorii şi diriginţii claselor, în cazul în care sunt plămădiţi din alt lut decât domnul director. Tipul, un bărbat tânăr, abia trecut de 40 de ani, invitat la un eveniment cultural, a avut norocul de a prinde un scaun liber, pe care l-a ocupat numaidecât. Nu la fel de iuţi ori de norocoşi au fost alţi participanţi, care, deşi s-au încadrat, ca timp al sosirii, înaintea debutului manifestării, au fost nevoiţi să stea în picioare, din respect pentru gazdele care au muncit să ofere publicului o acţiune interesantă, la care chiar a venit lume gârlă. Din păcate, însă, tot gârlă
s-a îndreptat către ieşire imediat cum a început simpozionul. Nu înţelegem de ce s-au mai obosit să prindă loc dacă n-aveau de gând să rămână. Spunem asta pentru că mulţi s-au trântit ca plăcintele în mijlocul sălii, iar, în momentul în care a început pelerinajul către uşă, i-au deranjat pe toţi cei aflaţi pe traseu. Asta a fost altă treabă nesimţită: să-ţi faci apariţia ca să te vadă organizatorii, apoi s-o tuleşti, frecându-te şi de cei aşezaţi, şi de cei fără loc. Revenind la directorul de şcoală, acesta a zăbovit o vreme la conferinţă, timp pe care şi l-a umplut butonând telefonul. Probabil, de aceea nu le-a observat – deşi suntem convinşi că de-aia şi-a îndesat nasul în telefon – pe doamnele care stăteau în picioare pe culoarul dintre perete şi scaune, unele chiar de vârsta a treia. O doamnă era postată chiar în dreptul lui, dar nici că s-a sinchisit să se ofere, măcar din politeţe, să-i cedeze locul. Aidoma lui erau o grămadă de mitocani cu ifose de oameni de cultură, care şedeau precum sacii de cartofi, cu dosul la femeile care îi străjuiau. L-am ales a-l descrie pe unul dintre bădăranii fără nicio legătură cu actul cultural, de vreme ce nu cunosc o regulă esenţială de comportament în relaţia cu o doamnă, datorită calităţii sale de presupus educator. Musceleanul de pe bulevard