După principiul „carului făcut iarna şi a saniei meşterite vara” s-au ghidat şi muscelencele care au dat târcoale standurilor cu haine de blană. Deşi este o greşeală să cumperi de la târgoveţii care umblă cu caravana prin ţară, din cauză că marfa este uzată de condiţiile meteo şi de depozitare. Două pensionare atrase de căciulile pufoase, etalate în faţa blănurilor de pe umeraş, n-au rezistat tentaţiei de a proba accesoriile care le-au furat ochii, moment în care negustoreasa, simţind că este rost de cliente, s-a repezit ca ghiuleaua la potenţialele cumpărătoare. În timp ce-şi lăuda produsele şi preţurile, una dintre vârstnice, mângâind mai apăsat marfa după care jinduia, a observat că-i rămâne părul pe mâini. Fenomen valabil şi în cazul hainelor, de „coapte” ce sunt, cât au fost bătute de soare prin atâtea şi atâtea târguri colindate. A lăsat repede pe masă căciula, de teamă să nu-i fie imputată „chelirea” cauzată de atingerea blănii fragile, şi s-a îndepărtat, conştientă că, în caz că se păcălea şi o cumpăra, rămânea, la o vijelie de ianuarie, cu pielea goală. Nu la fel de inspirată a fost o damă venită la cumpărături, la o ediţie trecută a sărbătorii, împreună cu o amică, amândouă mari iubitoare de blănuri. În acelaşi timp, de la acelaşi stand, şi-au cumpărat acelaşi model de haină. De la momentul achiziţiei, numai una a supravieţuit intactă anului scurs. Surata, purtată, culmea, mai rar, a rămas fără o mânecă cedată pe purtătoare, care, pesemne, nu trebuia să facă nicio mişcare după ce îmbrăca preţioasa vestimentaţie. Şi tot despre fala şifonierului… discuţie la ghişeu la bancă, unde o cunoscută îi povestea angajatei că, vai, dragă!, ea nu ştie cum să strângă cureaua ca să facă rost de 3.000 de lei pentru o căruţă de lemne, în timp ce vecina a dat, fără ezitare, 3.500 de lei pe o blană. Fiecare se încălzeşte cu ce poate. Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent
Articolul următor