O patroană de bar cu nume de pasăre, închis mai mult de proasta reputaţie decât de criză ori concurenţă, n-a putut sta mult „out of business” şi şi-a tras alt stabiliment cu acelaşi profil, scos la vânzare de proprietar. Tot o chichineaţă şi tot cu nume de pasăre. Şi primul, şi al doilea poartă denumiri de păsări mari, răpitoare, deşi cucoana are în meniu, pe lângă tării ieftine şi dubioase, şi „păsărici” zglobii. Nu este ea matroana, dar le lasă pe fetiţe să-i populeze locaţia, ca să aibă clientelă, care s-a obişnuit să găsească ce caută la capul podului. Patroana, femeie căsătorită, cu copil, îl cară pe cel mic la serviciu, unde este limpede că nu-şi poate face temele pentru şcoală. Cei care au asistat la descărcările ei nervoase povestesc că-şi tratează urât copilul, pe lângă faptul că-l cară prin cârciumi, şi la ea, şi la alţii, când are chef să schimbe peisajul. Îl înjură, îl şi ciufuleşte, asta
când nu se ciufuleşte cu partenerul, cu care se bate şi se ceartă ca la balamuc. Într-una dintre nopţile trecute, când lumea, obligată de pâcla lui Cuptor, dormea cu ferestrele deschise, nişte urlete dublate de trosnituri zdraveze i-a făcut pe vecinii familiei să sară din pat, speriaţi de tămbălăul nocturn. Întorşi de la prăvălie, unde nu le ieşiseră socotelile, plasamentele, patroana şi soţul, ea cât uşa, el ca paiul, s-au luat la bătaie în toiul nopţii, având copilul pe post de suporter al ambelor tabere, ca să nu-i supere pe niciunul. „Hai, mami! Dă-i, tati! Nu te lăsa, mami!”, zbiera băiatul, care asta a văzut şi a auzit la părinţi, asta a făcut. Pe bieţii oameni, treziţi de scandalul familial, care se auzea din stradă, graţie geamurilor larg deschise, nici că i-a mai luat somnul după potolirea combatanţilor şi a galeriei piţigăiate, care a savurat tabloul grotesc, în care părinţii îşi cărau pumni unul altuia şi se porcăiau cu vorbe de birt. Musceleanul de pe bulevard