Un pârâu de la Vlădeşti s-a „umflat” până în presa naţională. O echipă tv de la „Viaţa Satului” a venit pentru filmări în Muscel
O echipă a postului naţional de televiziune a venit, de curând, în Muscel, la Vlădeşti, mai exact, unde a realizat un reportaj despre unul dintre pâraiele care, atunci când este umflat de ploi, îi bagă în boală pe bieţii oameni. Autorităţile locale nu pot intra pe „teritoriul” altei instituţii, care gestionează, din punct de vedere legal, cursul de apă. Mai precis, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, responsabilă de amenajarea firului curgător, ca să-i scutească pe proprietarii de gospodării de pe malurile sale de necazurile pricinuite de inundarea curţilor şi grădinilor la fiecare repriză de precipitaţii abundente. Administraţia publică locală a comunei Vlădeşti, după cum au constatat, la faţa locului, realizatorii materialului, ar fi vrut să rezolve până acum acest inconvenient, dar a fost împiedicată de apartenenţa zonei cauzatoare de belele. Ar fi un prim motiv. Al doilea ţine de custodele pârâului, A.N.I.F.: lipsa fondurilor, într-un cuantum deloc de neglijat, pentru a face investiţia urgentă. În ciuda dificultăţilor materiale, A.N.I.F. a angajat, totuşi, o lucrare la vecinii Câmpulungului de la Schitu Goleşti, unde un canal care ridica probleme autorităţilor şi localnicilor va fi decolmatat pe banii Agenţiei. Până vor ajunge la Vlădeşti, unde intervenţiile sunt mult mai substanţiale, fiind vorba, într-un final, de punerea în siguranţă a gospodăriilor de apele revărsate, mai durează. Cât, au încercat să afle ziariştii din presa naţională, ale căror constatări au făcut subiectul unui reportaj difuzat în cadrul emisiunii „Viaţa Satului”, ediţia din 2 iulie 2017.
„Frica se încuibă în suflete ori de câte ori un pârâiaş firav se umflă din cauza unei ploi mai zdravene”
Sosirea reporterilor bucureşteni la Vlădeşti s-a produs la începutul lunii iunie, după cele două luni cu ploi cât pentru tot anul. Pentru informarea telespectatorilor, care au avut astfel ocazia să afle despre localitatea musceleană, s-a făcut precizarea că cei mai mulţi dintre localnici sunt angajaţii producătorului Automobile Dacia Mioveni, realizându-se astfel o legătură cu un important reper al industriei româneşti, faţă de care Vlădeşti se află la o distanţă de aproximativ 30 de kilometri. „Câştigurile financiare se regăsesc în aspectul multor case şi gospodării, au remarcat jurnaliştii. Alţi locuitori n-au renunţat la ocupaţiile tradiţionale, cum ar fi albinăritul sau creşterea animalelor, pe dealurile din împrejurimi existând întinse suprafeţe de fâneţe naturale. Viaţa comunei curge în rostul ei pentru mai toată lumea, dar pentru localnicii din satul Vlădeştii de Sus, lucrurile se dau peste cap şi frica se încuibă în suflete ori de câte ori un pârâiaş firav se umflă din cauza unei ploi mai zdravene.”, este descrierea situaţiei puţin spus neplăcute, care i-a adus pe reprezentanţii Televiziunii Române la Vlădeşti. Ei bine, firul de apă, inofensiv pe vreme uscată, devine un pericol în timpul furtunilor de vară, în special, însă nici ploile primăverii nu i-au scutit de emoţii pe sătenii ale căror locuinţe au rămas nu o dată izolate.
Pe malul drept al pârâului Valea Frumoasă au case trei proprietari, care, atunci când vine apa mare, nu mai pot ieşi la şosea. Experienţa primăverii pe care am lăsat-o în urmă este încă proaspătă pentru bieţii oameni, care au povestit cât de greu se descurcă în zona în care sunt amplasaţi. „Rămânem sinistraţi, nu putem să intrăm nici cu maşina. Nu mai zic de camion sau altceva. Sunt blocat total.”, a relatat unul dintre aceştia. Au lăsat impresia că s-au resemnat în faţa naturii dezlănţuite şi alţi cetăţeni, care n-au altceva de făcut decât să aştepte să treacă urgia. „Ce să facem altceva?, le-a spus o vlădeşteancă reporterilor de la Bucureşti, care, ca să ajungă în sat, traversează un deal, dar nici aceasta nu este o soluţie, pentru că deţinătorii grădinilor şi le-au împrejmuit. Iar a încălca proprietatea altuia, forţat de împrejurări, nu este un lucru tocmai firesc.
„Când vine apa mare, face dezastru! Aduce lemne, rupe, face ce face! Vadul acesta n-a fost aşa, dar s-a adâncit, pentru că apa a cărat mereu. Nu s-a mai interesat nimeni de acest pârâu.”, şi-a descărcat năduful un cetăţean, potrivit căruia nevoia de acces în bătături i-a forţat să-şi retragă gardurile. Aşa a procedat toată lumea pentru a avea cale de a ajunge acasă. „Trei maşini am schimbat, am stat cu ele în curte, din cauză că nu puteam să ieşim cu ele, a continuat altă săteancă. Ieşeam iarna pe pârâu… acolo rămâneam cu ele, nu le mai scoteam!” Femeia le-a mai spus oamenilor de la capitală cum îşi cară fânul cu ţolul din grădina proaspăt cosită, din cauză că n-are pe unde să treacă, drumul surpându-se în timpul anilor în care a fost „mâncat” încontinuu. „S-a dărâmat. Ieşim mai în stradă şi apoi ne întoarcem pe sus cu el.” Un piteştean care şi-a construit o locuinţă în zona afectată de manifestările violente ale torentelor prăvălite cu repeziciune le mărturisea reporterilor că nu prea sunt speranţe de remediere a situaţiei, care nu exista când s-a stabilit el la Vlădeşti, în urmă cu mai bine de şapte ani. Mulţumirea simţită atunci când Primăria a introdus reţeaua de apă în acest sat este umbrită de urmările viiturilor, care cauzează distrugeri mai mari de la un an la altul din pricina forţei cu care lovesc malurile, care par că se topesc, în timp ce gârla îşi face loc progresiv. Potrivit afirmaţiilor piteşteanului mutat la ţară, pârâul se adânceşte cu câte un metru în fiecare an.
Şoferii maşinilor de mare tonaj coboară cu buşteni din pădure prin albia pârâului
Jurnaliştii au luat la pas malul apei curgătoare, căreia i se spune Valea Frumoasă sau Valea Mică. Pe măsură ce urcau, aceştia au remarcat că drumul de la şi către case, pentru unii dintre săteni, străbate un tronson al albiei pârâului. La fel, procedează şi şoferii maşinilor de mare tonaj care coboară cu buşteni din pădure, „situaţie care nu încurajează pe nimeni să construiască punţi”. La ceva distanţă, a fost realizat un pod din ţevi metalice, care, însă, nu le este de folos oamenilor când şuvoaiele nervoase se pornesc la vale. Potrivit viceprimarului Leonard Şerban, podul metalic, situat în aval de zona care a făcut subiectul reportajului, poate fi traversat şi cu maşina, dar lumea s-a obişnuit să treacă prin albie atunci când debitul nu este amplificat de precipitaţii. Dar, atunci când a fost amenajat, intenţia autorităţilor a fost de a înlesni accesul pietonal. Întrebat de ce nu se execută o amenajare similară şi în partea de sat cu probleme, vicele a precizat că s-a încercat să se aplice aceeaşi soluţie. Numai că „aici avem acces şi pe drumul forestier din amonte şi trebuie să treacă camioanele, care nu pot merge pe drumul lateral, pentru că nu are lăţimea necesară.”
În planurile autorităţilor este construcţia unui drum pe malul drept. „Am ţinut foarte tare să fim sprijiniţi în acest proiect, a continuat vicele Şerban, deoarece astfel s-ar rezolva mai multe probleme. Din punctul meu de vedere, valoarea execuţiei nu este foarte mare, raportat la problemele care se rezolvă în teritoriu.”
Filiala Argeş-Dâmboviţa a Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare este administratorul de drept al pârâului Valea Frumoasă. Toate investiţiile realizate în trecut, praguri din beton şi diguri laterale, au fost distruse de puterea şuvoaielor şi mult nu mai este până când vor fi purtate la vale de curgerea vijelioasă a apelor. În speranţa întreprinderii intervenţiilor de reabilitare, care nu mai pot fi amânate, s-a apelat la ajutorul autorităţilor judeţene. „De şapte-opt ani, s-au agravat problemele în această zonă, pârâiaşul devine foarte agresiv în caz de viitură. Pentru acest pârâu a fost executat, în 2008, un studiu de fezabilitate, s-au făcut demersuri la Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, administratorul lui. Primăria a reuşit să intervină la necesitate, în zone inundabile.”, a adăugat viceprimarul de la Vlădeşti. Chiar cu intervenţiile Primăriei la necesitate, sunt case pe care viitura le izolează de orice posibilitate de acces. „Problema este că n-am primit niciun sprijin până în momentul de faţă.”, a afirmat vicele.
Valoarea reieşită din SF-ul despre care vorbea viceprimarul Şerban este de aproximativ 2 milioane de lei, cu condiţia ca suma să nu fie suplimentată, aşa cum se obişnuieşte, pe parcurs.
Calea convoiului mortuar, deschisă de utilajele Primăriei
Din câte îşi amintesc sătenii, ultimele lucrări datează din timpul fostului primar Cristinel Moise, care a pierdut conducerea localităţii în urmă cu două mandate. Mai precis, o îndiguire cu bolovani, dar pe o distanţă redusă. Din partea A.N.I.F. nu există o comunicare oficială către administraţia locală vlădeşteană cu privire la eventuale investiţii, dar, din discuţiile purtate cu reprezentanţii instituţiei, partea interesată a aflat că, în 2016, s-au ţinut licitaţiile pentru realizarea proiectului tehnic, dar şi pentru încredinţarea execuţiei. „Ulterior, neoficial, am discutat cu o doamnă care s-a ocupat de acest proiect şi mi-a spus că s-a anulat licitaţia. Probabil, din lipsă de fonduri. Noi aşteptăm, din moment în moment, să aloce acei bani pentru proiectare şi pentru execuţie, pentru că este necesar.”, este vestea neplăcută dată de secundul primarului Cristian Hristu Dică. Dacă lucrarea menită să consolideze malurile puternic săpate de ape întârzie, se dărâmă cu totul pragurile cu rol de atenuare a căderii torentelor. Unul dintre baraje este afectat în proporţie de 80%, fundaţia fiindu-i distrusă complet, spunea Leonard Şerban, putând să cedeze în orice moment. „Avem baraj cu înălţimea de şase metri. Vă daţi seama ce înseamnă aluviunile din spatele lui! Va rade tot, inclusiv drumul de pe partea stângă, inclusiv cele două podeţe din aval.”
Nesesizând nicio mişcare din partea instituţiilor responsabile de siguranţa cetăţenilor, unele, pentru că nu pot legal, altele, pentru că n-au cu ce, lumea a pus umărul la muncă, încercând o consolidare rudimentară, dar cât de cât eficientă, cu o împletitură din nuiele în locul malurilor din beton. Executantul protecţiei, pe care a lucrat-o împreună cu fiul său, n-a putut rămâne pasiv când a văzut ce prăpăd fac apele împrăştiate până la casele vecinilor. Căci, odată ce şi-au creat spaţiu, săpând şi săpând, înaintarea nu le mai poate fi oprită. „Pentru noi am muncit. Sălciile sunt puse tot de oameni, ca să-şi protejeze casele.”, a precizat acesta. Alt vecin nu vede altă soluţie şi alt ajutor decât ajutându-se singur, turnând beton pe cheltuiala lui. „Cum am turnat aici, să continui cu betonul.” Întrebat dacă are intenţia de a pava albia pârâului, omul a intuit faptul că nu i se va permite. „De la mine nu se mai adânceşte, rămâne ca un fel de treaptă, de cascadă.”, a mai spus el, conştient că, şi dacă ar întreprinde o astfel de investiţie, prăpădeşte banii, pentru că forţa apei îi va spulbera betonul, care nu va rezista.
Echipa de televiziune a aflat de la muscelenii vitregiţi de vecinătatea cu pârâul păcătos cum a decurs, iarna trecută, înmormântarea unui cetăţean care locuia pe celălalt mal, când, pe lângă cele trebuincioase ritualului creştinesc, a fost nevoie de prezenţa utilajelor Primăriei. „Foarte greu a fost atunci, s-a făcut un drum cu o volă pe pârâu.” Efectiv, pe pârâu, nu pe mal. Anul trecut, când Vlădeşti s-a confruntat cu un episod serios de inundaţii, zona a fost inspectată de directorul A.N.I.F. responsabil de regiune. La acel moment, şi conducerea Agenţiei aştepta deblocarea fondurilor şi găsirea unei surse de finanţare. „Am încercat printr-un proiect european, dar nu se poate, fiind în administraţia dumnealor.”, a declarat viceprimarul comunei, potrivit căruia nu s-a analizat, deocamdată, la nivelul autorităţii locale, posibilitatea unui transfer al pârâului de la A.N.I.F. către Comuna Vlădeşti. Mai potrivit, în opinia acestuia, ar fi transferul către autorităţile judeţene, pe motiv că Primăria are un buget mic şi nu va putea susţine intervenţii de o asemenea anvergură. „Noi, local, am rezolvat situaţii de moment, dar o investiţie de aşa natură nu-şi permite Consiliul Local.”, este convins acesta. După estimările aleşilor de la Vlădeşti, cele 15-20 de miliarde de lei vechi, luate în calcul ca fiind necesare, reprezintă bugetul localităţii pe cinci ani. „Nu încape discuţie despre acest lucru. Noi avem multe alte cheltuieli locale.”, a conchis viceprimarul Leonard Şerban, căruia nu-i rămâne decât ca, împreună cu primarul şi Consiliul Local, să insiste mai mult decât au făcut-o până acum la A.N.I.F. ca să demareze cât mai repede cu putinţă lucrările de care este nevoie la Valea Mică din Vlădeştii de Sus. „E.M.”