Celebra replică din „Twin Peaks” i se potriveşte unui „bufniţoi” care conduce, de un an, o Primărie de la ţară, devenind din conţopist al statului ales al comunităţii, care n-a avut pe cine alege. Şi l-a ales pe el, ştiindu-l din Primărie, că doar nu era să pună „unul de pe stradă!” Invitat la o sărbătoare a localităţii la un vecin, care nu l-a onorat cu prezenţa la evenimentul similar din comuna sa, insul a venit şi s-a strecurat în mulţime, parcă ascunzându-se, ca să nu fie remarcat. Şi acolo a şezut, ghemuit pe o băncuţă, ca o bufniţă singuratică, deşi la serbare a venit puzderie de primari din tot judeţul, ce-i drept, coloraţi mult mai intens decât personajul nostru, care a preferat gălbeaza oilor politice decât ciuma roşie a salariilor bugetăreşti. În timp ce tipul „spiona” din grămada de cetăţeni invitaţii de soi, care s-au tot perindat până la debutul festivităţilor, colegii săi, sociabili şi plini de bună dispoziţie – căci veniseră să petreacă – s-au strâns la o masă organizată de primarul gazdă pentru VIP-urile care doar nu era să urce pe scenă cu burta goală. Aşadar, în timp ce omologii chefuiau la mansarda unui local, în aşteptarea şefilor de la judeţ, „bufniţoiul” nostru se făcuse mic de tot între sătenii care aplaudau copilaşii de pe scenă. După încheierea programului acestora, şi-a luat zborul şi primarul posac, care, cât au performat şcolarii, a urmărit programul vesel cu o faţă căzută, plictisită şi chiar acră la un moment dat. Cei care l-au văzut furişându-se în afara incintei au bănuit că a venit să-i vadă pe copiii din comuna sa, care au avut şi ei un moment artistic în program, după care… valea! La foarte scurt timp de la luarea tălpăşiţei liderului izolat de gloată, camarazii săi, primari, viceprimari au urcat pe scenă odată cu delegaţia judeţului. Unul singur, de aceeaşi coloratură cu „fugarul”, a arătat că posedă suficientă diplomaţie încât să onoreze invitaţia până la sfârşitul festivităţilor şi să sărbătorească împreună cu puterea.
Articolul precedent