Între două reprize de ploaie sâcâitoare, care pun în aşteptare bogata agendă de lucrări de infrastructură, programate de administraţia locală în 2017, graţie unui excedent bugetar, pe care este greu de crezut că Primăria îl va mai „pupa” prea curând, pe strada Gruiului este la final investiţia multianuală de canalizare, începută în 2015. De momentul final al intervenţiilor celor două firme asociate depinde şi startul asfaltării, pentru care câştigătoarea licitaţiei, Selca, din Piteşti, este pregătită de un an şi jumătate. Ca pe orice şantier, care presupune săpături şi conducte îngropate, starea a fost adusă la o condiţie pe care locuitorii nu şi-au imaginat-o nici în cele mai negre vise. Fără discuţie, intervenţiile executanţilor canalizării au determinat degradarea severă a căii de acces, o investiţie de acest fel neputându-se întreprinde fără disconfort produs proprietarilor, puşi, atunci când plouă, în situaţia de a nu putea ieşi din curţi cu maşini suficient de rezistente în faţa capcanelor din traseu. Beleaua cea mare pe Gruiului, unde canalizarea era dorită şi aşteptată de decenii, o constituie „calitatea” solului, o argilă plină de apă, care se lasă ca plastilina la o greutate ori presiune exercitată asupra lui. A fost suficientă „zgândărirea” pământului capricios, pentru introducerea reţelei de utilităţi care lipsea într-o zonă considerată de top, graţie reşedinţelor amplasate pe „coama” cartierului, ca artera să se caşte, pur şi simplu. Tranşeele care străbat, pe suprafeţe însemnate, suprafaţa unei căi ce-şi va dobândi statutul de stradă abia după asfaltare, sunt bine ştiute de oamenii locului, care au învăţat porţiunile de care să se ferească. Însă un străin ar face bine să se ţină la distanţă de aceste locuri răvăşite şi de utilaje, şi de o ploile zdravene, mai cu seamă pe întuneric, căci „nesăbuinţa” de a le tranzita orbecăind înseamnă pericol curat.