După eşecul de la Tribunalul Bucureşti, Câmpulungul încasează o lovitură şi de la Curtea de Apel, în drama „Palatul Culturii”
Lovitură brutală pentru municipalitatea câmpulungeană, cea mai terfelită în povestea urâtă a renovării Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”! Pe 6 aprilie 2017, la Curtea de Apel Bucureşti, a fost respins, ca nefondat, recursul autorităţilor locale, puse la plata unei datorii la pază către constructorul bucureştean, cot la cot cu Institutul Naţional al Patrimoniului. De fapt, Municipiul Câmpulung, căruia I.N.P., fostul Oficiu Naţional al Monumentelor Istorice, partenerul de contract al Romconstruct, trebuia să-i înapoieze imobilul nou-nouţ, la jumătatea anului 2004, va plăti Institutului, iar acesta, la rândul său, companiei care a aparţinut cândva lui Vasile Turcu. Altfel spus, Institutul Naţional al Patrimoniului va recupera de la Primăria Câmpulung, lăsată cu buza umflată şi clădirea mai distrusă decât era înainte de îndoielnica reabilitare, oprită la 30%, o parte din banii pe care îi datorează executantului plătit regeşte. Astfel a decis Tribunalul Bucureşti, în vara lui 2016, hotărârea fiind confirmată, recent, la Curtea de Apel Bucureşti, prin respingerea recursurilor formulate atât de Municipiul Câmpulung, cât şi de Institutul Naţional al Patrimoniului.
Instituţia Ministerului Culturii scoate o parte din bani de la păgubiţii care s-au ales cu clădirea distrusă
„Capul răutăţilor”, Institutul Naţional al Patrimoniului, a zgândărit buboiul care tot coace din aprilie 2010, când Romconstruct a închis şantierul de la Câmpulung, după şapte ani de moşmondeală, în decursul cărora, cu mare chin şi cu dublul preţului întregii lucrări, a renovat o treime din Palatul Culturii. Şi atât de profesionistă a fost maniera de execuţie a lucrării în care Ministerul Culturii a pompat fonduri fără discernământ, încât s-a distrus enorm din elementele arhitecturale specifice unui monument istoric.
După şapte ani de lucru şi alţi cinci ani de pauză, pe 19 februarie 2015, Institutul Naţional al Patrimoniului a deschis o acţiune la Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal. Procesul intentat pârâtului Romconstruct Holding Grup SA a avut ca obiect anularea contractului nr.3355/09.12.2002. Contractul de execuţie de lucrări din 9 decembrie 2002, având ca obiect „Consolidarea, Restaurarea şi Punerea în valoare a Palatului Culturii din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş”, s-a semnat între Ministerul Culturii, prin Oficiul Naţional al Monumentelor, şi SC Romconstruct Holding Grup SA, cu sediul în Bucureşti. Reamintim că părţile contractului s-au angajat să deruleze investiţia constând în reabilitarea capitală a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” la preţul de 16.442.849.000 lei vechi, fără TVA. Contractul prevedea un termen de 18 luni calendaristice de la data semnării lui, 9 decembrie 2002. În loc de 18 luni, s-a lucrat şapte ani, executându-se, într-o manieră îndoielnică, fără legătură cu munca de restaurare a unui monument, 30% din contract, cu preţul a 3.162.928,58 lei!
În litigiul tranşat de Tribunalul Bucureşti, Municipiul Câmpulung, prin Consiliul Local, şi Primăria Câmpulung au fost chemate în garanţie, deşi, ca proprietare ale unui monument istoric deteriorat în cadrul unui contract în care n-au avut calitatea de părţi, n-aveau de ce să plătească vreo sumă cuiva. Nici firmei Romconstruct, nici Institutului. Cauza a cărei judecată a început la un an distanţă de momentul introducerii cererii de către I.N.P., care căuta să scape şi de contract, şi de imobilul lăsat vraişte, s-a încheiat pe 7 iulie 2016, cu un verdict devastator pentru Câmpulung.
Eşecul încasat de reclamant, instituţia subordonată Ministerului Culturii, s-a răsfrânt nedrept şi asupra municipalităţii, care, în mod curios, a permis, în tot acest amar de vreme, să fie bătaia de batjocură a tuturor. Magistraţii Tribunalului Bucureşti au hotărât astfel. Cererea principală a Institutului Naţional al Patrimoniului, de anulare a contractului, a fost respinsă ca neîntemeiată. În schimb, au admis cererea reconvenţională a companiei Romconstruct, prin care aceasta s-a apărat în faţa instanţei. Astfel, instituţia Ministerului Culturii a fost obligată de instanţă să plătească firmei Romconstruct Holding Grup SA suma totală de 574.471,01 lei, reprezentând penalităţi calculate corespunzător debitului privind paza şantierului, pentru intervalul 17.01.2014 – 19.10.2015. Totodată, I.N.P. mai datora constructorului acţionat în judecată şi câştigător într-un final 7.763 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte Primăria şi Consiliul Local, târâte în instanţă de Institutul Naţional al Patrimoniului, cererea de chemare a lor în garanţie a fost respinsă, ca neîntemeiată. Dar, cu toate acestea, Municipiul Câmpulung a fost obligat să plătească Institutului Naţional al Patrimoniului suma de 219.525,74 lei, cu titlu de debit principal, la care se adaugă dobânda legală de la data efectuării plăţii de către reclamant, până la data plăţii integrale. În plus, Primăria a fost obligată să preia paza imobilului.
Câmpulungul a pierdut şi la Curtea de Apel Bucureşti
Pe 29 iulie 2016, respectiv 2 august 2016, Institutul Naţional al Patrimoniului şi Consiliul Local Câmpulung, care a apelat la serviciile unui avocat, au contestat la Curtea de Apel Bucureşti cele stabilite de Tribunal. După trei amânări ale cauzei, 9 februarie, 23 martie, 30 martie, magistraţii instanţei superioare s-au pronunţat pe 6 aprilie 2017. Hotărârea 1579/06.04.2017, prin care recursurile au fost respinse ca nefondate, este definitivă. Aşadar, rămâne perfect valabil ce a hotărât Tribunalul. Bugetul local va suporta încă o pierdere, de aproximativ 2,2 miliarde de lei vechi, infimă în comparaţie cu ce urmează: refacerea a ceea ce s-a distrus în ultimii 14 ani de acţiune superficială şi inacţiune severă, plus începerea reabilitării celor două treimi din imobil neatinse de restauratorul ieşit cel mai câştigat din drama locală. Magda BĂNCESCU