La un singur magazinaş din oraş se găseşte un tip de ţigări, mai scumpe, din cauza unor filtre speciale, care, se amăgesc fumătorii, n-ar fi atât de periculoase pentru sănătate precum celelalte. Nefiind căutate, din cauza preţului, decât de o anumită categorie de clientelă, cea cu bani, care îşi permite acest lux, nu sunt comercializate decât într-un complex comercial, care aduce marfă cât ştie că poate vinde. De aici îşi face aprovizionarea un cuplu de bugetari, dintre cei plătiţi cu chenzine frumuşele. Zilnic, tipul, funcţionar la o instituţie publică, cumpără două pachete de ţigări, unul pentru el, unul pentru ea, primind rest, de fiecare dată când se repetă ritualul, câte 20 de bani. Nimic anormal până aici. Într-o dimineaţă, insul, care a strâns monedele de 10 bani într-un săculeţ, a venit cu acesta, l-a trântit, cu zgomot, pe tejghea vânzătoarei, parcă în ciuda femeii, din „cauza” căreia adunase mărunţişul, şi a dat comanda: „Ţine banii! Cât mă mai uit eu prin magazin, numără-i şi să-mi pregăteşti două pachete de ţigări!” În faţa unui asemenea tupeu manifestat de cumpărătorul grăbit, care, aşa cum am zis, parcă intenţiona să se răzbune pe doamna, care, corectă, i-a dat restul cuvenit (în loc să se facă, aşa cum se obişnuieşte, că nu are), femeia, jignită de ordinul lansat ca pe plantaţie, a explodat: „Ia-ţi banii şi pleacă de aici! Nu-ţi dau nimic!” Funcţionarul, care a declanşat supărarea vânzătoarei, a continuat tărăboiul, ripostând la refuzul acesteia de a-l servi în maniera dorită, în timp ce alţi clienţi aşteptau să le vină rândul. Cum niciunul nu ceda, iar muşteriul se încingea din ce în ce mai tare pe biata angajată, a intervenit în scandal soţia bărbatului, pentru a-l potoli şi a-l scoate din magazin, întrucât se strânsese un pic de public, amuzat să asiste la încăierarea viciatului de către „stăpâna” ţigărilor, pe care, în altă parte, nu le găsea. După un timp, s-a întors soţia nervosului, cu scuze şi cu bancnote, ca să achiziţioneze doza zilnică de nicotină de soi. Musceleanul de pe bulevard