Mare of pe capul patronilor de păcănele care le duc dorul proxeneţilor, cei mai mari jucători din târg, asta pentru că au şi cei mai mulţi bani şi pentru că îi fac repede şi uşor. Atât de înfocaţi erau “peştii” la aparate, încât personalul tavernelor cu dotarea preferată a acestui gen de clientelă încuia seara, la încheierea programului, şi îi lăsa peste noapte în interior, să joace până li se “uscau” buzunarele. Iar în caz că li se usca şi gâtul, se puteau servi, fără probleme, căci plăteau a doua zi, când reveneau la serviciu barmanii. Mulţi nici nu ridicau câştigul, ci îl refoloseau în acelaşi scop. Zice-se că, dacă se ivea o deplasare urgentă, în scop de afaceri, insul aranja cu supraveghetorul sălii să nu se atingă nimeni de aparatul în care se afla câştigul său neridicat. Boala păcănelelor o are şi un popă din oraş, cunoscut cu program ca la serviciu la un local din târg cu acest specific. Cică nici slujbele nu şi le ţine cum trebuie cu gândul la viciul care a pus stăpânire pe el. Mai şi bea pe deasupra, căci nu se poate una fără cealaltă. Iar când vine acasă, trosnit şi falit, îi îndoaie cocoaşa coanei preotese, care l-a făcut om pe pârlitul fără viitor. De vreme ce, datorită ei şi tatălui ei, s-a pricopsit cu profesia de preot şi cu averea pe care a tocat-o de mult, toată lumea o întreabă pe soţia popii de ce mai stă cu el. Şi îndură ruşinea pe care i-o produce în public de fiecare dată când bea. La o nuntă, popa, aghezmuit bine, deşi abia se aşezase la masă, s-a luat în gură cu nişte nuntaşi de la Rucăr, care nici ăia nu l-au iertat, la cum le sare ţandăra. A sărit lumea să-i despartă, iar preoteasa, cu capul plecat de jenă, cu greu l-a ridicat de pe scaun pe părinţelul cu chef de scandal. Au plecat de la nuntă cu coada între picioare, deşi abia veniseră.
Articolul precedent