Interpelat de liberali, în faţa Consiliului Local, în privinţa motivului pentru care personalul Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” nu mai funcţionează în cele două camere închiriate în incinta Clubului ARO, Liviu Cioacă s-a ferit să dea detalii. Nu cu mult timp în urmă, în interiorul Casei de Cultură a Sindicatelor s-au produs nişte schimbări defavorabile angajaţilor privaţi de sediu de când cu reabilitarea Palatului Culturii, de la începerea căreia se împlinesc, luna viitoare, 14 ani. Mai precis, aceştia ar fi fost mutaţi de la etajul I, unde se aflau camerele pentru care Consiliul Local îi plăteşte lui Sergiu Cicu chirie – 1.500 de lei lunar – într-un spaţiu în spatele scenei, de care aceştia ar fi total nemulţumiţi. Nu Cioacă, bineînţeles, care, pentru a-şi păstra funcţia, n-ar cuteza să cârtească în privinţa sediului. N-a făcut-o nici pus în situaţia să explice „retrogradarea” de la etaj în “fundul” scenei. Prin urmare, ca întrebarea lui David să nu rămână în aer, momentul de „tăcere a mielului” a fost întrerupt de administratorul Clubului ARO, Sergiu Cicu, încasator al chiriei achitate de municipalitate.
E mai bine ca înainte!, zice acesta despre boxele în care i-ar fi dus pe subalternii lui Cioacă. Iar acesta din urmă, după cum am precizat, n-a avut curaj să-l contrazică, de teamă că-şi pierde scaunul dacă se plânge de birou. A îngăimat doar că i s-a mărit spaţiul, lucru pe care nu l-a contestat nimeni. Dacă, de pildă, Cicu îi muta pe scenă, n-aveau personal – la şapte „bucăţi”, cât numără colectivul lui Cioacă, probabil, opt, cu fiul lui, angajat, se pare, la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” – cât spaţiu aveau la dispoziţie, în care să se lăfăie. Deci, nu mărimea contează, ci dacă este confortabil, dacă au condiţii de lucru şi creaţie. Fiindcă, din câte se pare, inspiraţia le este tulburată de repetiţiile furibunde pentru Balurile Bobocilor, care ţin de câteva săptămâni bune, pe durata întregii zile, operaţiune care ne ridică serioase semne de întrebare vizavi de prezenţa la ore a acestor tineri.
În faţa entuziasmului reprimat al lui Liviu Cioacă, beneficiar al unui spaţiu mai generos, David a cerut să se întocmească o anexă la contractul de închiriere încheiat între Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” şi Casa de Cultură a Sindicatelor, în care să figureze suprafaţa mărită de care se bucură “pribegii” aflaţi pe uşile lui Sergiu Cicu. Liviu Cioacă n-a avut curaj să vorbească despre condiţiile de lucru, nici măcar să răspundă la întrebarea referitoare la amplasamentul noului sediu, arătând către „jupânul” Clubului ARO. „Permiteţi?”, s-a băgat acesta în discuţie ca să-l salveze pe Cioacă aflat în situaţia ingrată de a ascunde supărarea subalternilor. „Sunteţi pretenţios, pe cuvântul meu de onoare, domnul David!, s-a enervat Cicu. Eu ştiu despre ce este vorba!” „Domnul Cioacă nu ştie?”, a replicat David. „Vă aduc aminte că sunteţi în Comisia de Cultură!” „Convocaţi-o, domnul Sergiu, şi vin.” „Am convocat-o, dar n-aţi venit.”, s-au contrazis Sergiu Cicu şi Bogdan David.
În viziunea directorului de la „C.D. Aricescu”, lucrurile stau în felul următor: „Există în derulare un contract cu Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Dumnealor aveau un spaţiu de 4/5 metri, în care activau cinci referenţi, inclusiv administratorul. Directorul Liviu Cioacă are un alt spaţiu. Am făcut nişte îmbunătăţiri la Casa de Cultură a Sindicatelor, le-am dat patru birouri, care pot fi folosite şi pentru cursuri. Vă dau un exemplu: Gina Pavel activează în aceeaşi zonă în care activează şi domnii referenţi de la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu” şi are rezultate excepţionale. Tocmai de aceea am zis că locul acela, care este la scenă… era bine să-l fi văzut şi după aceea să ne exprimăm dacă e, dacă nu e… Vă informez, pentru că ştiu”.
„Dacă dumneavoastră spuneţi că m-aţi convocat la şedinţă şi nu m-aţi chemat niciodată, ce încredere să am în ce-mi spuneţi?!”, a replicat David. Contractul refăcut, cu îmbunătăţirile mult lăudate de cel care le-a întreprins şi de care se bucură şi colegii de la „Tudor Muşatescu”, va fi încheiat la anul, dar, conform anunţului filantropic al lui Sergiu Cicu, nu ridică tariful dacă le-a acordat colegilor de breaslă o suprafaţă mai mare. „Dacă dânsul s-a mutat în spatele scenei, foarte bine! Poate face şi o piesă de teatru.”, a fost propunerea lui David, care nouă, personal, nu ne-a încântat auzul la ce sume alunecă prin capitolul „Cultură”. Te pomeneşti că actorii noştri vin cu pretenţii de onorarii ca pe Broadway!