Un tânăr muzician din oraşul nostru este atât de mult de absorbit de pasiunea lui, încât uită de cei care trăiesc cu el, sub acelaşi acoperiş, într-un bloc dintr-un cartier câmpulungean. După ce şi-a încropit câteva economii din salariul său de dascăl, omul a reuşit să-şi cumpere un instrument cu corzi de toată frumuseţea. Nu se poate dezlipi de el, aşa că exersează zi şi noapte pentru a se perfecţiona. Trilurile sale, mult prea elevate pentru gusturile vecinilor de mahala, provoacă scandal peste scandal în imobilul cu pricina. Noaptea, momentul inspiraţiei maxime pentru tânărul nostru, răsună de compoziţiile sale pline de patos, spre disperarea locatarilor. Ca să-i domolească elanul creator, oamenii îi bat în ţevi, în pardosea, la uşă, fără efect, însă. Compozitorul învăluit de avalanşa de game şi solfegii le ignoră manifestările „sălbatice”, căci misiunea sa trebuie adusă la îndeplinire. Singurul lucru care îi retează cheful de lălăială sunt manelele date la maxim puse de vreun puşti petrecăreţ, care doreşte să-i transforme plăcerea într-un chin.
Musceleanul de pe bulevard
Simfonie la miezul nopţii
